Clubul
Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la
Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi
miercuri, 25 IANUARIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului francez HENRI-GEORGES CLOUZOT:
"DIABOLICELE"
("Les Diaboliques", 1955 - alb/negru - 114 minute)
*subtitrare în română
(Vera Clouzot şi Simone Signoret)
"Ce poţi să mai zici după un asemenea film decât "Bravo"? Chiar am rămas fără cuvinte! Poate povestind câte ceva, ajung la ideea pe care vreau să o exprim...
Suntem într-un internat ocupat numai de băieţi. Directorul acestei şcoli este un adevărat francez, are o soţie, dar o înşeală cu o amantă. Amândouă sunt profesoare la această şcoală. După ani întregi de tratament diabolesc din partea lui, soţia s-a gândit să se răzbune, definitiv. Atât îmi permit să povestesc din intriga generală a filmului. În rest, e vorba despre construcţia suspansului, claustrofobia psihologică, avalanşa de evenimente imprevizibile ce s-au petrecut după evenimentul principal, foamea interioară a conştiinţei şi cum aceasta se hrăneşte de pe urma fricii tale. Nimic nu ne poate pregăti pentru ce are să se întâmple.
Iniţial ai tot felul de suspiciuni, iar ceea ce se întâmplă în final e ceva care putea fi interpretat ca o halucinaţie până la un anumit punct din cauza neliniştii şi vinovăţiei pe care o simţea personajul principal, care este doamna directoare a internatului. Ea este umanitatea pură din film, este sufletul nevinovat şi sfânt (doar a fost călugăriţă), care nu poate scăpa de ceva ce a sedus-o acum mulţi ani însă acum o tratează ca pe un gunoi vorbitor.
Până la un moment dat era o lecţie pentru noi toţi, bărbaţii: trataţi-le cu respect pe femei, căci niciodată nu ştiţi când vă treziti semi-inconştienţi în cadă, sub apă! Pe mine m-a băgat în sperieţi hotărârea şi cruzimea celor doua care aveau de gând să-l omoare pe cel care le macină zilele. Culmea culmelor: actriţa principală a murit în realitate din acelaşi motiv pentru care moare personajul ei din film. A fost prea de tot! Filmul e absolut genial, un clasic al genului thriller, o lecţie despre cum se făceau filmele cu cap, cu doze sănătoase şi bine punctate de suspans şi teroare psihologică."
(Bogdan Monoran)
Vă aşteptăm la un film de artă în zona suspansului,
Echipa Cinefililor.
