Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 14 NOIEMBRIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorilor italieni, PAOLO şi VITTORIO TAVIANI:
"NOAPTEA SFÂNTULUI LORENZO"
("La Notte di San Lorenzo”, 1982 – color – 105 minute)
*subtitrare în română
Paolo si Vittorio Taviani (sursa: Mircea Dumitrescu)
"În familia Taviani sunt trei fraţi regizori: Paolo, Vittorio şi Franco, cel mai tânăr, la început asistentul de regie al celor doi, apoi alegându-şi propriul drum. Vittorio s-a născut pe 20 septembrie 1929, în localitatea San Miniato (Pisa). În aceeaşi localitate s-a născut şi Paolo, pe 8 noiembrie 1931. Împreună cu prietenul lor, Valentino Orsini, toţi trei legaţi prin poziţie culturală şi concepţii ideologice, încă de pe vremea studenţiei, organizează spectacole de teatru avangardist la „Teatro di Cronaca”. Tot împreună, în 1950, înfiinţeaza „Cineclubul din Pisa”. Debutează ca regizori de film documentar de scurtmetraj, în 1954, ajutaţi de valorosul scenarist Cezare Zavatini, scenarist al mai multor regizori neorealişti: San Miniato, Iuglio '44, despre un masacru comis de trupele germane în localitatea San Miniato, film, de altfel, interzis. Mutându-se la Roma, devin asistenţi ai regizorilor Luciano Emmer, Luigi Pellegrini şi Roberto Rossellini. O foarte bună ucenicie. Între 1954 si 1959, împreună cu Valentino Orsini, mai realizează câteva scurt-metraje şi mediu-metraje: Curtatone e Montanara (1954); Carlo Pisacane (1954); Ville della Brianza (1955); Moravia (1956); Pittore în città (1958); Voltera, comune medievale (1958); Carvunara (1959); Lavoratori della pietra (1959). Tot împreună cu Valentino Orsini realizează şi primele două lung-metraje: Un uomo da bruciare (1962) şi I fuorilegge del matrimonio (Adulterinii sau Căsătorie clandestină) în 1962. Cu filmul I sovversivi (Subversivii), din 1967, numele celor doi fraţi apar numai împreună. Înainte de a se despărţi de Valentino Orsini, în 1960, mai colaborează la perfectarea scenariului pentru filmul lui Joris Ivens L'Italia non è un paese povero (Italia nu este o ţară săracă), o comandă a Radioteleviziunii italiene.
Sub toate aspectele, cei doi fraţi formează o sinteză perfectă. Este imposibil să-i analizăm separat. Temele lor predilecte sunt cele sociale şi istorice. Se interesează de anarhismul secolului XIX, de moartea unor lideri politici, de perspectivele umanităţii. Dar ei nu expun evenimente, întâmplări, ca scop în sine, adică nu fac filme istorice sau sociale sau social-istorice, ci folosesc istoria, evenimentele sociale, ca pretext pentru meditaţie, pentru sesizarea mecanismelor intime, aproape invizibile, ce condiţionează raporturile dintre individ şi sistem, dintre individ şi istorie. Istoria, evenimentele sociale sunt tratate ca experienţă umană şi sursă de învăţăminte, dar fără intenţie didactică, moralizatoare. Cei doi lucrează cu mare rigoare. Tonul lor este fie interogativ, fie sarcastic. Practică analiza, dar construiesc şi alegorii, parabole. De remarcat la ei bogăţia formală, ritmul, uneori, contrapunctic.
I sovversivi, 1967, evocă ambianţa stângii italiene. Un film-meditaţie asupra vieţii şi morţii, din perspectiva mentalităţii de stânga. Problematica de aici, cu unele elemente contradictorii, este reluată în Sotto il segno dello scorpione (Sub semnul scorpionului), în 1969. Tema protestului individual apare în San Michele aveva un gallo (Sfântul Mihail avea un cocoş), film realizat în 1971. Protestatarul anarhic, Giulio, derutat, învins, se sinucide. Un film de sugestie intelectuală. Allonsanfan (1973) este un strălucit film cu pretext istoric, iar următorul, Padre padrone (Tatăl stăpân) – Marele Premiu, Cannes, 1977, tot din 1974, este un film biografic despre conflictul părinţi-copii, despre puterea cuvântului. Filmul are sugestii biblice. La notte di San Lorenzo (Noaptea Sfântului Lorenzo), din 1982, premiul special al juriului, Cannes, 1982, este o meditaţie asupra unei alte situaţii-limită, războiul, un război fratricid văzut cu ochii, cu mentalitatea unui copil. O frescă a sufletului sicilian este filmul Kaos (1984), construit din patru povestiri: L'altro figlio (Celălalt fiu); Mal di luna (Rău de lună); Requiem şi Colloquio con la madre (Discuţie cu mama). În Good Morning, Babylon (Bună dimineaţa, Babilon), 1987, o producţie SUA-Italia-Franţa, pretextul este epopeea a doi fraţi italieni care pleacă în America şi lucrează pentru regizorul David Wark Griffith. Dar mor pe front şi sunt înmormântati în patrie. O aluzie chiar la fraţii Taviani. O meditaţie despre incompatibilitatea a două spaţii spirituale, cel american şi cel italian. O meditaţie asupra înstrăinării, asupra locului natal investit cu semnificaţia unei matrice. Moartea celor doi fraţi semnifică o sancţionare, nu o eliberare."
Vă aşteptăm la film în miez de toamnă,
Echipa Clubul Cinefililor.
