Receptări cinefile ieşene - cartea "Filmul surd în România mută"

*** Ştefan Panţiru:

Filmul surd în România mută, de Cristian Tudor Popescu

Trecând de curând pe la Cărturești și verificând și secțiunea de filme, am descoperit noua carte a lui Cristian Tudor Popescu, "Filmul surd în România mută". Nu știam că CTP scrie despre filme, dar acuma că am citit-o, pot spune că o face foarte bine. Spre deosebire de alte cărți din colecția Cinema de la Polirom (iată, o editură de la noi din Iași cu inițiative deapreciat), "Filmul surd..." nu este o colecție de articole (cum este cartea lui Andrei Gorzo, de exemplu), ci un studiu coerent într-o formă academică. Adică are un scop, o argumentare și concluzii, iar stilul este, în mare, obiectiv.

Ce își propune cartea? "Analiza raporturilor dintre filmulromânesc de ficțiune și propaganda politică în perioada1912-1989". A se observa că nu este vorba doar de perioada comunistă, ci deîntreaga istorie a cinematografiei româneștide până la 1989, deci include și filmul"Independența României". 

Practic, cartea urmărește felul cum se reflectă deciziile politice în film, și care sunt legile scrise și nescrise al cinematografiei, împărțind istoria de până la 1989 în câteva etape mari: perioada de dinainte de 23 august 1944, perioada Dej, începutul epocii Ceaușescu, perioada de după tezele din iulie 1971, perioada anilor '80. Astfel, descoperim că în România, contextul istoric a influențat mai mult filmul decât au făcut-o diferitele curente artistice. Producția autohtonă, urmând modelul stalinist, a fost puternic standardizată și cenzurată astfel încât e nevoie să analizăm cadre individuale ca să descoperim un dram de creativitate artistică.

Un exemplu de acest fel este "Erupția" (Liviu Ciulei,1957), care deși "înecat într-opropagandă groasă" are o secvență de deschidere atipică, specifică mai degrabă lui Antonioni, cu o atmosferă apăsată post-industrială în care o femeie înmănușată" care nu arată deloc a tovarășă muncitoare cu simț de răspundere "își potrivește ochelarii de soare. Pare banal astăzi un astfel de cadru, dar în 1957 el încălca mai multe reguli impuse de partid: mișcarea neîntreruptă cu sens, absența tăcerii și faptul că tot ce se întâmplă pe ecran trebuie să poarte un mesaj politic. Însă, neașteptat, acest film a trecut decenzură. Motivul? Femeia din cadru era Lica Gheorghiu, fiica"conducătorului iubit" din acea perioadă, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Astfel de descoperiri și asocieri fac lectura interesantă atât pentru cinefili, cât și pentru cei preocupați de istorie. Păcat că în loc de rememorare suntem nevoiți să facem autopsia cinematografiei românești de aproape un secol, din întreaga perioadă alegând cu greu câteva filme decalitate. Dar cartea merită citită tocmai pentru că e vorba de propagandă și manipulare în film ceea ce e interesant, deși e trist.

Miercuri, 25 ianuarie 2012 - 452 - "Diabolicele"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 25 IANUARIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului francez HENRI-GEORGES CLOUZOT:

"DIABOLICELE"

("Les Diaboliques", 1955 - alb/negru - 114 minute)

                                                                                                                                                                        *subtitrare în română

(Vera Clouzot şi Simone Signoret) 

"Ce poţi să mai zici după un asemenea film decât "Bravo"? Chiar am rămas fără cuvinte! Poate povestind câte ceva, ajung la ideea pe care vreau să o exprim...

Suntem într-un internat ocupat numai de băieţi. Directorul acestei şcoli este un adevărat francez, are o soţie, dar o înşeală cu o amantă. Amândouă sunt profesoare la această şcoală. După ani întregi de tratament diabolesc din partea lui, soţia s-a gândit să se răzbune, definitiv. Atât îmi permit să povestesc din intriga generală a filmului. În rest, e vorba despre construcţia suspansului, claustrofobia psihologică, avalanşa de evenimente imprevizibile ce s-au petrecut după evenimentul principal, foamea interioară a conştiinţei şi cum aceasta se hrăneşte de pe urma fricii tale. Nimic nu ne poate pregăti pentru ce are să se întâmple.

Iniţial ai tot felul de suspiciuni, iar ceea ce se întâmplă în final e ceva care putea fi interpretat ca o halucinaţie până la un anumit punct din cauza neliniştii şi vinovăţiei pe care o simţea personajul principal, care este doamna directoare a internatului. Ea este umanitatea pură din film, este sufletul nevinovat şi sfânt (doar a fost călugăriţă), care nu poate scăpa de ceva ce a sedus-o acum mulţi ani însă acum o tratează ca pe un gunoi vorbitor.

Până la un moment dat era o lecţie pentru noi toţi, bărbaţii: trataţi-le cu respect pe femei, căci niciodată nu ştiţi când vă treziti semi-inconştienţi în cadă, sub apă! Pe mine m-a băgat în sperieţi hotărârea şi cruzimea celor doua care aveau de gând să-l omoare pe cel care le macină zilele. Culmea culmelor: actriţa principală a murit în realitate din acelaşi motiv pentru care moare personajul ei din film. A fost prea de tot! Filmul e absolut genial, un clasic al genului thriller, o lecţie despre cum se făceau filmele cu cap, cu doze sănătoase şi bine punctate de suspans şi teroare psihologică."

(Bogdan Monoran)

Vă aşteptăm la un film de artă în zona suspansului,

Echipa Cinefililor.

Miercuri, 18 ianuarie 2012 - 451 - "Salariul groazei"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 18 IANUARIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului francez HENRI-GEORGES CLOUZOT:

"SALARIUL GROAZEI"

("La Salaire de la Peur", 1953 - alb/negru - 149 minute)

                                                                                                                                                                  *subtitrare în română

(Yves Montand și Charles Vanel în La Salaire de la peur)

"În realizarea filmului am evitat orice exotism, deşi el ar fi mascat absenţa unei construcţii solide. Decorul semnificativ, materialul uman complex şi detaliul captivant pe care îl reprezintă camionul încărcat cu nitroglicerină mi-au permis să dezvolt nu povestea picarescă, ci calităţile ei epice. Pentru că La Salaire de la peur este un film de aventuri având ca temă curajul şi opusul lui." (Henri-Georges Clouzot - 1952 -Cinema et Telecinema)

"Veți avea parte de un film de suspans cu accente sociale, reeditând aventura unor șoferi angajați să transporte la mare distanță și pe un drum periculos o încărcătură de nitroglicerină. "Filmul ne convinge, pentru că întâmplările și acțiunea sunt construite pe o situație umană din care putem deduce o justificare critică socială. Atmosfera de tensiune este creată de la prima secvență în care apare orășelul prăfos și murdar, pierdut undeva, departe de lume, cu copiii lui goi și cu metișii săi amărâți. Pesimismul obișnuit al lui Clouzot reprezintă aici un avantaj." (B. Wright). Pentru reconstituirea realității latino-americane (aventurieri, contraste violente, dominație a societăților străine), regizorul se folosește de o experiență anterioară: filmarea unui documentar despre Brazilia." (Secolul Cinematografului - Mică enciclopedie a cinematografiei universale)

Premii, nominalizări, selecţii:

Cannes (1953) - Marele Premiu al Festivalului.

Festivalul internaţional de film din Berlin (1953) - Ursul de Aur: Henri-Georges Clouzot

Premiul BAFTA pentru cea mai bună adaptare cinematografică străină, 1952.

Vă așteptăm la un film-capodoperă,

Echipa Clubul Cinefililor.

Cinefilii la munte în Rodna (26-29 decembrie 2011)

A zecea ieșire cinefilă montană s-a întâmplat pe ultima sută de metri a anului 2011, foarte aproape de bătaia în ușă a următorului an, 2012. Am avut parte de zăpadă și de un grup fenomenal - 20 de omuleți, cinefili, cu vechime mai mare sau mai mică, prieteni adunați de-a lungul acestui an atât de intens trăit și cu deschidere spre atât de multe. Povestea este spusă de Daniela Abageru: Rodna cu 20 de omuleți doritori de zăpadă în a zecea ieșire cinefilă montană a anului. Nea Dorel, cabanierul de la Cabana Dochia, ne-a felicitat pentru curaj și pentru că suntem "uamini faini", iar Alina Stîngu, plecată cu soțul ei, Florin, în America, ne-a surprins printr-o felicitare de peste ocean.

Suntem un Club ușor atipic (și mă mândresc cu asta în calitatea mea coordonatoare!), suntem extinși pe mai multe paliere, poate filmului nu i se dă atenția totală cum ar trebui să o facă un Club Cinefil, dar, atâta timp cât oamenii trăiesc frumos, se înfruptă unii din alții și nu fac decât să crească prin filme, munți, muzică, biciclete, cărți, de ce nu și în configurația aceasta? 2011 a arătat că funcționează din plin! Și, până la urmă, un Club e făcut din oameni!

Mai jos se regăsesc cei 20 de participanți la ieșirea din Rodna: Ciprian Mihalache, Ioana Murariu, Irina Petrescu, George Grosu, Adrian Pipirigeanu, Ana Tanasă, Eliza Voiașciuc, Eugenia Voiașciuc, Vasilică Sandu, Evelina Rusu, Daniela Abageru, Gigi Zaharia, Ramona Donisă, Roxana Florea, Andrei Tabarcea, Georgiana Șuhan, Georgiana Lucache, Ionuț "Urs" Ungurianu, nea Dorel, ghidul Uțu, Andrei Nohai, plecat cu ski-urile, și Ștefan Abageru, fotograful de temelie.

Numai bine și drumuri continuate, cu oameni deschiși și cu oameni noi!

Echipa Clubul Cinefililor.

Miercuri, 11 ianuarie 2012 - 450 - "Quai des Orfevres"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 11 IANUARIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului francez HENRI-GEORGES CLOUZOT:

"QUAI DES ORFEVRES"

("Quai des Orfevres", 1947 - alb/negru - 105 minute)

*subtitrare în engleză

(scenă din filmul Quai des Orfevres)

Vă așteptăm la al doilea film din cadrul medalionului dedicat regizorului francez Henri-Georges Clouzot,

Echipa Clubul Cinefililor.

Miercuri, 4 ianuarie 2012 - 449 - "Corbul" - medalion regizorul francez HENRI-GEORGES CLOUZOT

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 4 IANUARIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului francez HENRI-GEORGES CLOUZOT:

"CORBUL"

("Le Corbeau", 1943 - alb/negru - 92 minute)

*subtitrare în engleză

"Filmul este primul mare succes al regizorului Henri-Georges Clouzot este unul plin de suspans, realizat după o întâmplare adevărată: o avalanșă de scrisori anonime provoacă panică și sinucideri într-un orășel de provincie. Excelent om de meserie, Clouzot este recunoscut drept un maestru al suspansului, un fel de Hitchcok al Franței. Filmul dovedește două calități dominante: o tehnică stăpânită la perfecție și o gândire absolut sigură. Din această clipă, Clouzot cunoaște secretul de a face simțit ceea ce este dincolo de imagini, ceea ce este în adâncul sufletelor oamenilor, cărora le arată deopotrivă aparențele cele mai neînsemnate, cât și actele cele mai crude." (P. Leprohon)

(Secolul Cinematografului - Mică enciclopedie a cinematografiei universale)

Vă așteptăm la primul film din 2012,

Echipa Clubul Cinefililor.