Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 10 APRILIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului american, JULES DASSIN:
"RIFIFI"
("Du rififi chez les homes”, 1955 – alb/negru – 118 minute)
*subtitrare în română
Cronica de prezentare a filmului pe AltIaşi, realizată de Iosif Prodan:
„Tony Stephanois, abia ieşit din închisoare şi supărat pe propria iubită, decide să-şi unească forţele cu amicii lui, Jo şi Mario, pentru realizarea unei spargeri ambiţioase...Deşi, iniţial, acesta refuzase oferta lui Mario, revine cu condiţia măririi mizei, motiv pentru care au nevoie şi de un specialist italian.” (sursa: cinemagia)
Filmul este o adaptare după romanul omonim scris de Auguste le Breton şi reprezintă prima producţie făcută de Jules Dassin în exil, după ce fusese nevoit să părăsească America. Cu un buget extrem de mic, fără staruri în rolurile principale şi cu o echipă tehnică plătită mediocru, Rififi este considerat unul dintre cele mai bune filme noir din istoria cinematografiei. Iniţial, Jean-Pierre Mellvile, unul dintre părinţii Noului Val Francez şi, indiscutabil, cel mai mai bun regizor de noir francez, trebuia să realizeze acest film, dar probleme personale l-au determinat să părăsească proiectul. Dassin, dupa ce fusese sabotat de diplomaţii americani în alte două proiecte pe care ar fi trebuit să le facă în Europa, preia frâiele producţiei, deşi, în paranteză fie spus, îi displăcea profund romanul lui Le Breton.
Regizorul Jules Dassin provine dintr-o familie de ruşi-evrei, refugiaţi în Statele Unite ale Americii la începutul secolului trecut. E implicat în scandalul cineaştilor de pe blacklist-ul ipoteticilor simpatizanţi comunişti, după ce în anii ’30 devenise membru al Partidului Comunist American, organizaţie pe care o părăseşte după ce Stalin semnează un pact cu Adolf Hitler. Asta nu-l va salva însă de o perioadă de exil în Europa, loc unde va şi muri, în 2008, la vârsta de 96 de ani.
Totuşi soarta l-a răsplătit pentru filmele făcute pe Bătrânul Continent cu o serie de nominalizări şi premii la Festivalul de Film de la Cannes şi chiar la Premiile Oscar, unde, probabil, n-ar fi ajuns niciodată dacă ar fi continuat să facă filme în America. În anii ’70, după ce vânătoarea de comunişti se terminase, va reveni în Lumea Noua, forţat fiind să părăsească Europa din pricina unor alte implicări politice.
Du Rififi chez les hommes n-a rulat în cinema-urile din România."
„Tony Stephanois, abia ieşit din închisoare şi supărat pe propria iubită, decide să-şi unească forţele cu amicii lui, Jo şi Mario, pentru realizarea unei spargeri ambiţioase...Deşi, iniţial, acesta refuzase oferta lui Mario, revine cu condiţia măririi mizei, motiv pentru care au nevoie şi de un specialist italian.” (sursa: cinemagia)
Filmul este o adaptare după romanul omonim scris de Auguste le Breton şi reprezintă prima producţie făcută de Jules Dassin în exil, după ce fusese nevoit să părăsească America. Cu un buget extrem de mic, fără staruri în rolurile principale şi cu o echipă tehnică plătită mediocru, Rififi este considerat unul dintre cele mai bune filme noir din istoria cinematografiei. Iniţial, Jean-Pierre Mellvile, unul dintre părinţii Noului Val Francez şi, indiscutabil, cel mai mai bun regizor de noir francez, trebuia să realizeze acest film, dar probleme personale l-au determinat să părăsească proiectul. Dassin, dupa ce fusese sabotat de diplomaţii americani în alte două proiecte pe care ar fi trebuit să le facă în Europa, preia frâiele producţiei, deşi, în paranteză fie spus, îi displăcea profund romanul lui Le Breton.
Regizorul Jules Dassin provine dintr-o familie de ruşi-evrei, refugiaţi în Statele Unite ale Americii la începutul secolului trecut. E implicat în scandalul cineaştilor de pe blacklist-ul ipoteticilor simpatizanţi comunişti, după ce în anii ’30 devenise membru al Partidului Comunist American, organizaţie pe care o părăseşte după ce Stalin semnează un pact cu Adolf Hitler. Asta nu-l va salva însă de o perioadă de exil în Europa, loc unde va şi muri, în 2008, la vârsta de 96 de ani.
Totuşi soarta l-a răsplătit pentru filmele făcute pe Bătrânul Continent cu o serie de nominalizări şi premii la Festivalul de Film de la Cannes şi chiar la Premiile Oscar, unde, probabil, n-ar fi ajuns niciodată dacă ar fi continuat să facă filme în America. În anii ’70, după ce vânătoarea de comunişti se terminase, va reveni în Lumea Noua, forţat fiind să părăsească Europa din pricina unor alte implicări politice.
Du Rififi chez les hommes n-a rulat în cinema-urile din România."
*** Moartea lui Roger Ebert: (sursa - Chicago Sun-Times)
"Americanul Roger Ebert, primul critic de film care a fost recompensat cu prestigiosul premiu Pulitzer, a murit joi, 4 aprilie 2013, la vârsta de 70 de ani, a anunţat cotidianul Chicago Sun-Times, publicaţia cu care influentul jurnalist a colaborat timp de peste 40 de ani.
Roger Ebert "a celebrat excelenţa în cinematografie, denunţând în acelaşi timp calitatea slabă, lipsa de originalitate şi mediocritatea (anumitor filme), cu o privire ascuţită, un spirit viu şi o cultură vastă, care i-au încântat pe milioanele sale de cititori şi de telespectatori", scrie Chicago Sun-Times, potrivit AFP.
Regizorul american Martin Scorsese, care lucrează la un film consacrat celebrului critic american, consideră că moartea acestuia reprezintă "o pierdere incalculabilă pentru cultura cinematografică şi pentru critica de film". "Este o pierdere şi pentru mine. Roger a fost întotdeauna un sprijin, a fost întotdeauna alături de mine când aveam cel mai mult nevoie, când acest lucru conta cu adevărat - încă de la început, atunci când fiecare cuvânt de încurajare era preţios", a spus Scorsese. Cineastul Steven Spielberg a declarat la rândul său: "Roger adora filmele. Ele erau viaţa lui. Cronicile sale de film mergeau dincolo de două degete mari ridicate în sus sau de doua degete mari orientate în jos. Scria cu pasiune, deţinând o mare putere de cunoaştere a cinema-ului şi a istoriei sale".
"Thank you for going on this journey with me. I' ll see you at the movies."
(Roger Ebert - 1942-2013)
Odihnească-se în pace! :(
RăspundețiȘtergere