Miercuri, 22 februarie 2012 - 455 - "La răsărit de Eden"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 22 FEBRUARIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului american de origine greacă, ELIA KAZAN:

"LA RĂSĂRIT DE EDEN"

("East of Eden", 1955 - color - 115 minute)

*subtitrare în română

(James Dean şi Julie Harris) 

Cronică realizată de Bibi_TM - AICI: 

"La răsărit de Eden este o carte genială, după care nu se putea realiza decât un film de acelaşi calibru (una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată, în timp ce John Steinbeck, câştigător al unui Premiu Pulitzer şi al unui Premiu Nobel pentru literatură, este probabil cel mai bun prozator pe care l-au dat aceşti copiatori fideli ai Europei, şi anume americanii. Pe deasupra, chiar autorul spune că East of Eden este cea mai bună operă a sa.)

Ceea ce face filmul de faţă atât de strălucit este combinaţia ideală şi reuşită de acţiune înţesată de personaje, având în spate istorii captivante, cu multitudinea de simboluri, în mare parte referitoare la Biblie. Unul dintre aceste simboluri se află chiar în titlul cărţii, la răsărit de Eden aflându-se ţara Nod (,,fuga”), locul în care Cain a fost pedepsit să se ascundă mereu de Dumnezeu (Geneza 4:16). Se anunţă astfel importanţa povestii lui Cain şi Abel în desfăşurarea acţiunii, dar şi una din temele romanului, şi anume lupta continuă dintre bine şi rău.

La răsărit de Eden este povestea a două familii, Hamilton şi Trask, din aceasta din urmă făcând parte protagonistul, Caleb Trask. Samuel şi Liza Hamilton trăiesc la o fermă în Valea Salinas, California, au nouă copii, şi, chiar dacă nu sunt bogaţi, sunt foarte respectaţi şi îndrăgiţi de comunitate, printre altele şi din cauză că Liza, o femeie FOARTE religioasă şi muncitoare, insufla familiei sale multe valori morale. Fiecare din cei nouă copii are rolul său în roman şi-i este urmărit destinul, până la moartea multora dintre ei. Din aceşti nouă copii face parte şi Olive Hamilton, care este mama naratorului şi, în acelaşi timp, imaginea mamei autorului (ea nu este singura asemănare cu rudele şi viaţa autorului - printre altele, John Steinbeck s-a născut în Valea Salinas). Pe de alta parte, Cyrus Trask trăieşte în Connecticut şi este un mincinos care îşi inventează o carieră militară strălucită – deşi îşi pierduse piciorul în prima sa oră de război şi fusese trimis acasă - şi obţine un post important în Administraţia armatei. El are un fiu, pe Adam, iar soţia sa se sinucide înecându-se într-o apă adâncă până la genunchi. Cy se recăsătoreşte şi mai are un fiu, pe Charles. Cei doi sunt prima reprezentare a poveştii despre care vorbeam, Adam asemănându-se cu Abel şi Charles cu Cain. Intriga romanului este mult mai amplă decât ceea ce selectează filmul.

Povestea se continuă prin copiii lui Adam, doi băieţi foarte diferiţi. Aaron este cel plăcut de toată lumea, este cel sensibil, fragil care chiar trăieşte un început de poveste de dragoste cu Abra, o fată din oraş, speriată că păcatele tatălui său corupt se vor răsfrânge asupra ei; cu toate acestea, tânărul nu suportă răutăţile pe care le vede în jurul său şi se închide în religie, ceea ce o îndepărtează pe Abra. Caleb însă este mai rău, manipulator ca mama sa, gelos pe Aaron şi nepăsător faţă de alţi oameni. Cu toate acestea, se străduieşte să învingă aceste trăsături ale sale şi să ducă o altfel de viaţă. Astfel că face o mică afacere din cumpărare şi vânzare de legume şi reuşeşte să strângă o sumă de bani pe care tatăl său o pierduse, i-o face cadou acestuia de ziua lui. Adam însă nu acceptă darul şi îl îndeamnă pe fiul său să înapoieze banii obţinuţi prin înşelătorie. Totul se precipită, dar e mai bine să vedeţi singuri în ce mod!  
 
Sfârşitul romanului este destul de optimist. Are legătură cu ideea de timshel, un cuvânt din ebraică, ce a fost tradus dupa multe discuţii - ,,tu poţi”. Acest cuvânt apare în Geneza 4:7, când Dumnezeu îi spune lui Cain: ,,Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci raău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” Aceasta este o versiune care îmbină vechea traducere a cuvântului cu cea corecta. Vechea traducerea era aceea de ,,tu îl vei stăpâni”, inducând ideea de predestinare; cea corectă însă (aşa cum reiese din roman) este ,,tu îl poţi stăpâni”, care arată că omul poate învinge păcatul şi îşi poate alege propriul lui drum.
 
Să înţelegem deci că păcătosul Cain ajunge totuşi în Ţara Făgăduinţei? Este însă o concluzie la care oricum nu ajungi decât dacă urmăreşti filmul..."

La răsărit de Eden este primul film în care James Dean a avut o contribuţie importantă. În vârstă de 24 ani, James Dean l-a interpretat pe Cal, un tânăr care îşi doreşte foarte mult atenţia tatălui său, care nu are ochi decât pentru cel de-al doilea fiu al său. Interpretând cu multă sensibilitate acest rol, James Dean a obţinut şi o nominalizare la Oscar.

***********************************************************************************

Încheiem cu un citat din roman şi vă invităm miercuri la film,
Echipa Clubul Cinefililor.

"Un fel de aureolă luminează mintea omului. I se întâmplă aproape oricui. Poţi câteodată s-o simţi cum creşte sau cum freamătă ca un fitil a cărui flacără se apropie de dinamită. Ai o senzaţie plăcută în stomac, o încântare a nervilor, a braţelor. Pielea gustă aerul şi fiecare inspiraţie e plăcută. Începutul ei e aidoma plăcerii unui căscat larg care te destinde. Creierul se luminează şi toată lumea străluceşte în faţa ochilor. Omul a dus poate o viaţă cenuşie, pe un pământ cu copaci întunecaţi şi sumbri. Poate că evenimentele, chiar şi cele mai importante, s-au scurs palide, anonime. Şi apoi - câteodată, aureola îi sună în urechi un cântec dulce de greier, mirosul pământului îi încântă nările şi lumina ce se strecoară sub un copac îi mângâie ochii. După aceea din om ţâşneşte un torent care nu-l lasă, totuşi, secătuit. Cred că importanţa unui om în lume este dată de calitatea şi numărul aureolelor sale. Este o chestiune cu totul personală, dar ea ne leagă de lume Ea este mama tuturor creaţiilor şi în asta constă deosebirea dintre un om şi toate celelalte vieţuitoare. [...] Dacă aureola ar fi ucisă, suntem pierduţi ."