Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 28 MARTIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului ucrainian, GRIGORI CIUHRAI:
"CER SENIN"
("Chistoe nebo", 1961 - color - 110 minute)
"Noaptea de Revelion, 31 decembrie 1940. Soarta îl aduce pe Alexei Astahov (Erou al Uniunii Sovietice - Pilot de teste), la uşa Sashei Lvova, o adolescentă care, în mare taină, îl idolatriza. După 22 iunie 1941, când Germania ataca Uniunea Sovietică, Sasha este nevoită să întrerupă şcoala, angajându-se ca muncitoare, iar Alexei devine Pilot de Vânătoare. Reîntâlnirea după un bombardament se tranformă într-o idilă neaşteptată, Alexei descoperind în această puştoaică, anostă la prima vedere, un suflet de o candoare deosebită. Alexei este trimis în misiune şi este dat dispărut. Zilele şi anii trec. Povestea lor se va reînnoda. Cum? Veniţi să aflaţi miercuri la film!
Nina Drobysheva şi Yevgeni Urbansky, (Sasha si Alexei), reuşesc să transforme acest scenariu într-una din cele mai frumoase şi mai complexe poveşti de dragoste, iertare, înţelegere şi un altruism ieşit din comun. Până să o cunoască pe Sasha mai bine, Alexei era un fel de "dandi", adulat de femei, cam superficial. Inocenţa fetei, puritatea sufletului ei, dăruirea sa necondiţionată, dragostea ei de viaţă în acele clipe de grea cumpănă, în plin război îl bulversează pe Alexei, transformându-se totul într-o dragoste profundă. După prăbuşirea avionul său, grav rănit, Alexei supravieţuieşte şi este luat prizonier. Reîntoarcerea sa din prizonierat, după atâţia ani, viu, este un "lux", pe care Regimul lui Stalin nu-l putea concepe. A te întoarece "VIU" însemna "TRĂDĂTOR". Scena întoarcerii sale, noaptea, la uşa Sashei, este una din cele mai emoţionante scene ale filmului. Holul de la intrare, ştiut de Alexei, fusese transformat în dormitorul Sashei şi al fiului lor, Yegorka. De ani de zile, se intra în casă prin ocolire. Dar, într-o noapte, Sasha e trezită din somn de o bătaie în uşa veche de intrare. Instinctul, apoi revelatia că nu avea cine altcineva să ciocăne acolo, (se vad prin mimica actriţei), cele doua cuvinte: "KTO TAM?" (cine este acolo?), goana Sashei pe scări, ajungerea ei în braţele omului atât de adulat şi aşteptat, sunt de o sensibilitate uluitoare. Şi povestea continuă!" (extras din cronica realizată de Juristul pe site-ul Cinemagia)
În anul apariţiei sale, 1961, filmul primeşte numeroase premii la festivaluri din Moscova, Mexico City şi San Francisco, fiind declarat:"Cel mai bun film al anului".
Vă aşteptăm la ultimul film din cadrul medalionului dedicat lui Grigori Ciuhrai,
Echipa Clubul Cinefililor.
Nina Drobysheva şi Yevgeni Urbansky, (Sasha si Alexei), reuşesc să transforme acest scenariu într-una din cele mai frumoase şi mai complexe poveşti de dragoste, iertare, înţelegere şi un altruism ieşit din comun. Până să o cunoască pe Sasha mai bine, Alexei era un fel de "dandi", adulat de femei, cam superficial. Inocenţa fetei, puritatea sufletului ei, dăruirea sa necondiţionată, dragostea ei de viaţă în acele clipe de grea cumpănă, în plin război îl bulversează pe Alexei, transformându-se totul într-o dragoste profundă. După prăbuşirea avionul său, grav rănit, Alexei supravieţuieşte şi este luat prizonier. Reîntoarcerea sa din prizonierat, după atâţia ani, viu, este un "lux", pe care Regimul lui Stalin nu-l putea concepe. A te întoarece "VIU" însemna "TRĂDĂTOR". Scena întoarcerii sale, noaptea, la uşa Sashei, este una din cele mai emoţionante scene ale filmului. Holul de la intrare, ştiut de Alexei, fusese transformat în dormitorul Sashei şi al fiului lor, Yegorka. De ani de zile, se intra în casă prin ocolire. Dar, într-o noapte, Sasha e trezită din somn de o bătaie în uşa veche de intrare. Instinctul, apoi revelatia că nu avea cine altcineva să ciocăne acolo, (se vad prin mimica actriţei), cele doua cuvinte: "KTO TAM?" (cine este acolo?), goana Sashei pe scări, ajungerea ei în braţele omului atât de adulat şi aşteptat, sunt de o sensibilitate uluitoare. Şi povestea continuă!" (extras din cronica realizată de Juristul pe site-ul Cinemagia)
În anul apariţiei sale, 1961, filmul primeşte numeroase premii la festivaluri din Moscova, Mexico City şi San Francisco, fiind declarat:"Cel mai bun film al anului".
Vă aşteptăm la ultimul film din cadrul medalionului dedicat lui Grigori Ciuhrai,
Echipa Clubul Cinefililor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu