Miercuri, 7 martie 2012 - 457 - "Balada Soldatului" - medalion regizorul ucrainian, GRIGORI CIUHRAI

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 7 MARTIE 2012 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului ucrainian, GRIGORI CIUHRAI:

"BALADA SOLDATULUI"

("Balada o soldate", 1959 - alb/negru - 88 minute)

*subtitrare în română

  

ROAD-MOVIE SOVIETIC - articol preluat de pe filmele-mareşalului 

 

"Cu riscul de a repeta un truism, capacitatea unică a cinematografului de a-mi arăta lumi pierdute pentru totdeauna (cu fizionomiile vremii, cu locuri, gesturi, obiecte şi peisaje dispărute) reprezintă forţa sa colosală de seducţie. Lăsându-mă purtat de poveste, acceptând convenţiile regizorale şi dramaturgice şi primind, fără a mă opune, emoţiile transmise ingenios de combinaţia de imagine, sunet, muzică, dialoguri, lumină şi mişcare, mă transpun deseori în lumile de pe ecran, chiar dacă ştiu că sunt, în aproape toate cazurile, reconstituite. Plonjez fără plasă de siguranţă într-o existenţă atât de departe de cele mai multe din experieţele mele cotidiene, însă atât de aproape în acelaşi timp.

Expresia clasică potrivit căreia citirea unei cărţi înseamnă trăirea unei alte vieţi este valabilă şi pentru film, poate cu o concreteţe superioară. În astfel de momente, când ochii criticii privesc, din când în când, în altă parte, lăsând spaţiu de manifestare emoţiei simple, primare, o plăcere greu de exprimat îmi atacă simţurile - bucuria de a trăi pe deplin un film, în întunericul şi liniştea sălii, alături o mână de alte suflete curioase.

Nu o văd ca pe o formă de „evadare din cotidian” sau de escapism facil. Este mai degrabă vorba de acel „ceva”, caracteristic artei cinematografice, care de peste un secol vrăjeşte omenirea. Nimic mai puternic decât să vezi, să auzi, să simţi şi, de ce nu?, să imaginezi, prin recompunere, o lume pe care cineva, cu decenii în urmă, a simţit nevoia indicibilă să o transpună pe peliculă.

Cu asemenea ocazii, realizez, asumându-mi tentaţia clişeizării, că filmul este metafora vieţii. Umbre în mişcare, aruncate de un demiurg pe ecranul existenţei. Sunt sigur că cine va reuşi să pătrundă şi să explice misterul energiei care se instalează, în timpul unei proiecţii, între reprezentările de pe zidul alb şi oamenii care le privesc fascinaţi va deţine cheia spre înţelegerea trăirii noastre pe pământ.

Gândurile de mai sus, nu lipsite de un oarecare patetism asumat, mi-au fost determinate de vizionarea, la Cinemateca Eforie, a unui film sovietic din 1959, Balada soldatului, de Grigori Ciuhrai. Fără a avea ingeniozitatea formală şi de conţinut a capodoperei Zboară cocorii (r. Mihail Kalatozov), realizat cu doi ani mai devreme, şi apelând la destule momente de sentimentalism şi melodramă, Balada soldatului marchează un moment important în istoria cinematografiei ruse/sovietice. Filmul a profitat de relativul dezgheţ care a urmat morţii lui Stalin şi a propus un umanism absent din peliculele sovietice anterioare, concentrate pe eroismul exacerbat şi figura liderului suprem - tătucul Stalin.

Acest road-movie care spune povestea scurtei permisii a unui tânăr soldat sovietic şi călătoria sa în spatele frontului are o unitate remarcabilă, o simplitate a acţiunii atent construită, o capacitate specială de a crea pesonaje episodice vii şi puternice şi curajul de a emoţiona, în ciuda utilizării convenţionale a luminii şi a muzicii (cu câteva excepţii). Descoperirea durerii (crucea) fiecărui personaj (determinată de „trăirea sub vremi” dramatice), într-o lume în care două săpunuri de pe front, o năframă sau o bucată de şuncă sunt cel mai de preţ cadou, este cheia pentru înţelegerea forţei filmului. Orice alt comentariu ar fi o dovadă de snobism."

 

Vă aşteptăm la un film despre război şi umanitate, 

Echipa Clubul Cinefililor.