Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 13 NOIEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, MICHAEL HANEKE:
"ASCUNS"
("Cache”, 2005 – color – 117 minute)
*subtitrare în română
Peter Malone: "Caché" este atât de bun încât Michael Haneke poate fi numit un realizator maestru. Privirea lui asupra universului violenţei şi a lumii mediatice a devenit puternică în "Benny’s Video" şi "Funny Games". Tematici mai profunde au fost atinse în "Code Inconnu" şi "The Piano Teacher". Regizorul a urmat o cale diferita în apocalipticul "Time of the Wolf". Acum se întoarce în suburbiile franceze şi prezintă teroarea urbana a unei familie burgheze.
Peter Malone: "Caché" este atât de bun încât Michael Haneke poate fi numit un realizator maestru. Privirea lui asupra universului violenţei şi a lumii mediatice a devenit puternică în "Benny’s Video" şi "Funny Games". Tematici mai profunde au fost atinse în "Code Inconnu" şi "The Piano Teacher". Regizorul a urmat o cale diferita în apocalipticul "Time of the Wolf". Acum se întoarce în suburbiile franceze şi prezintă teroarea urbana a unei familie burgheze.
Începutul filmului cere răbdare, răsplătită pe parcursul desfăşurării conflictului. Este povestea unei ameninţări realizate printr-o casetă video de supraveghere, desene brutale copilăreşti şi telefoane anonime. Ţinta este un reporter celebru de televiziune. Cu cât ameninţarea creşte, atât el cât şi noi ne întoarcem în trecutul lui. Victimă de compătimit, Georges Laurent, devine un personaj din ce în ce mai neplăcut, mai paranoic şi mai antipatic. Daniel Auteuil, star al atâtor filme franţuzeşti, este extraordinar de versatil; versatil pentru că deşi ne arată mereu acelaşi chip în drame, comedii sau filme de epocă, el este mereu diferit. Auteuil crează personajul din interior. Jocul lui este fără greş. Actorul este secondat cu talent de Juliette Binoche în rolul soţiei sale uimite.
In timp ce creşte efectul de paranoia asupra lui Laurent, a soţiei sale, a fiului său şi a prietenului său, devenind puternic şi punându-ne pe gânduri – acesta include şsi modul în care Franţa i-a tratat pe algerieni în 1960 – întâlnim câteva scene minunat construite: conversaţia de seara a lui George cu mama sa (Annie Girardot), întâlnirea lui George cu Majid în apartament şi interogatoriul pe care mama îl face fiului. Apare şi unul dintre cele mai tulburătoare şi şocante momente de violenţă pe care Haneke ştie să le creeze atât de bine încât aduce aproape realitatea mortală pe care o vedem. Finalul rămâne mai degrabă deschis pentru sugestii şi speculaţii, şi nu are o încheiere clară - ni se cere să cumpănim mult auspra filmului, după ce acesta s-a încheiat."
Vă aşteptăm la al doilea film din cadrul medalionului dedicat lui Michael Haneke,
Echipa Clubul Cinefililor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu