luni, 29 martie 2010

Tricouri "aniversare" - detalii importante!

Octavian Stoica va începe cruciada pentru tricourile noastre aniversare și pe ele va apărea următoarea imagine, cu sigla Clubului și cu anii de când existăm pe dealurile Copoului:

Imaginea de pe față -

Imaginea de pe spate -

Octavian a întrebat la această firmă și a primit următoarele informații:
firma: SC Shatter SRL Iasi, str. Ipsilanti nr. 29-31
costuri:
tricou simplu (100% bumbac): 7,98 lei
manopera imprimat sigla mica, 1 culoare [sigla clubului, in fata, stg. sus; vezi imag1]: 1,33 lei
manopera imprimat sigla mare, 1 culoare [inscriptie pe spatele tricoului; dim. - 20/8 cm sau poate chiar mai mare; vezi imag2]: 1,89 lei
tipar serigrafic: 109,14 lei
Calcul exemplificator pentru o comanda de 15 tricouri:
7,98+1,33+1,89=11,2 (cost per tricou, fara tva si fara plata tiparului)
11,2*15=168 (costul celor 15 tricouri, idem)
168+109,14=277,14+ (0,19*277,14)=329,7966 (costul final al celor 15 tricouri, cu tot cu tva)
329,7966/15=21,98=> 22 (lei) (costul total al unui tricou)

MIERCURI, 31 MARTIE 2010 am vrea să aduceți (cei interesați, bineînțeles!) banii pentru aceste tricouri, pentru ca ele să vină până la momentul nostru aniversar! Durează cam o săptămână până se realizează! TREBUIE să îi precizați CLAR lui Octavian mărimea și dacă aveți alte preferințe la nivel de culori, căci ne-am gândit la varianta alb/negru!

Desigur, sunt multe idei de a-l face și mai interesant, de a extinde simplitatea la sugestie largă, dar ne împiedicăm de diferite aspecte financiare sau de logistică, de timp și disponibilități. Dacă există vreo sugestie sau vreo nevoie de a modifica ceva, vă rog să luați legatura cu Octavian: tisaco_enadil@yahoo.com.
Îi mulțumesc pentru efortul depus!

vineri, 26 martie 2010

Miercuri, 31 martie 2010 - 342 - "Regula Jocului"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 31 MARTIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion JEAN RENOIR:

"REGULA JOCULUI"
("La Regle du Jeu", 1939 - alb/negru - 110 minute)

(farsa burgheză din Regula Jocului)


Un clasic al cinematografiei franceze și al filmelor-cult, respins la lansare pe motiv că este (asemeni textelor lui Caragiale la noi!) deranjant pentru societate (plus motivul că a fost lansat în 1939 și avea un evreu francez în distribuție) și tulbură spiritele prin franchețe și problematizarea moralității, Regula Jocului ne propune să luăm contact cu o farsă ce vizează onoarea, infidelitatea, ideea de clasă socială. Astfel de creații își trag rădăcinile din Corneille și Racine, din Moliere, din Balzac, surse pe care Jean Renoir le recunoaște de altfel. Personajele sunt grupate în triunghiuri ce își trăiesc dramele, dar, văzut în ansamblu, filmul este un studiu de caz al unei lumi aflate în declin, corupte și vlăguite. Și totul este fixat înaintea începerii celui de-al doilea război mondial.
Renoir însă nu condamnă. Nu! Îmbracă totul într-un umanism amplasat într-o motivație transparentă: nobilitatea decade și burghezia se ridică, social vorbind, dar decandența este prezentă la nivel moral în ambele zone, chiar dacă regulile ar spune altceva.

Vă așteptăm în Copou,
Echipa Clubul Cinefililor.

P.S.:
1) Vă reamintesc:
CLUBUL CINEFILILOR împlinește 5 ani de când există pe plaiurile ieșene.

Dan Mititelu a rulat primele filme pe 13 aprilie 2005. Andrei Tarkovski a deschis această aventură cinefilă.

Am înglobat 8 regizori în 2005, 12 în 2006, 6 in 2007, 12 in 2008, 12 in 2009 și suntem la 4 în 2010. Deocamdată!
La maratoane situația arată cam astfel: 16 în 2006, 8 în 2007, 16 în 2007, 6 în 2008, 2 în 2009.

PE SCURT: 54 de regizori și 48 de maratoane: 345 de filme!

V-aș ruga să ne transmiteți un gând sincer de cinefil, primul film văzut la Club, de ce veniți, ce ați face mai bine, de ce contează acest Club pentru dumneavoastră ca să marcăm cumva acest moment:

Daniela Abageru: ab_danniella@yahoo.com
clubul-cinefililor.blogspot.com

2) Din aprilie vor reîncepe și maratoanele!

Daniela Abageru.

miercuri, 24 martie 2010

RESTUL E TĂCERE la Cinema Victoria

Joi, 25 martie 2010 , la ora 17.30, la Cinema Victoria aveți prilejul să vedeți filmul lui Nae Caranfil, RESTUL E TĂCERE.
Intrarea este liberă!

Ana Chiricescu.

duminică, 21 martie 2010

Miercuri, 24 martie 2010 - 341 - "Bestia umană"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 24 MARTIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion JEAN RENOIR:

"BESTIA UMANĂ"
("La Bete Humaine", 1938 - alb/negru - 100 minute)

(Simone Simon și Jean Gabin)

Stoica Octavian-Daniel a propus să marcăm cei 5 ani prin niste tricouri și vă transmit informațiile de bază, în cazul în care există interesați:

- tricourile vor fi serigrafiate (o ceva mai mare rezistență), în față cu o siglă a clubului (sub care, dacă veți fi de acord și costurile sunt convenabile, aș vrea să scriem și numele fiecăruia), iar pe spate textul "Clubul Cinefililor 2005 - 2010" (pe două rânduri, "CC" scris cu fontul utilizat înainte pe afișe);

- mărimile sunt de genul: 48, 50, 52... pentru băieți și 46, 48... pentru fete.

-culorile la care m-am gândit sunt negrul și verdele - în primul caz inscripțiile vor fi albe sau portocalii, în al doilea caz vor fi de culoare albă.

Adresa lui Octavian este tisado_enadil@yahoo.com, dacă vreți să îi solicitați și alte detalii!

Miercuri, 24 martie 2010 am vrea să adunăm toate numele celor doritori ca să avem timp să le facem.

Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 14 martie 2010

Miercuri, 17 martie 2010 - 340 - "Marea Iluzie"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 17 MARTIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion JEAN RENOIR:

"MAREA ILUZIE"
("La Grande Illusion", 1937 - alb/negru - 110 minute)


Un film a-tipic. Un film anti-război. Un film despre câțiva ofițeri francezi aflați într-o închisoare germană în timpul celui de-al doilea război mondial, care vor să evadeze, căci, după cum spune unul dintre ei, "scopul unui prizonier este să scape".
Totul pare simplu până aici și deja clișeistic, dar există o diferență specifică: când se termină filmul, îți dai seama că nu este absolut deloc despre lupte, bombe, evadări minuțios pregătite, ci despre ceva profund uman. Marea iluzie este despre capacitatea omului de a se raporta la celălalt, în ciuda mai multor diferențe aflate între ei: doi oameni într-o cameră nu sunt până la urmă decât doi oameni într-o cameră și fiecare trebuie să facă un efort pentru a afla cine sunt, nu ce sunt. Barierele acestea imaginare între francez, german, englez, american sunt trasate de oameni și ele determină mult prea puțin cine suntem și ne împiedică să facem pașii spre cunoaștere reciprocă.

Marechal și Rosenthal sunt găzduiți după evadare într-o fermă germană. Este greșit? Sunt mai puțin liberi dacă se adăpostesc aici decât dacă ar face-o undeva în Elveția? Se află ei cumva în partea greșită a liniei imaginare dintre oameni?

Și ca ironie, în Al Doilea Război Mondial, când Germania a invadat Franța, Goebbels a confiscat filmul și a încercat să îl distrugă, dar Frank Hansel, un ofițer nazist, a reușit să îl subtilizeze, l-a dus la Berlin și l-a păstrat pentru posteritate. A gândit fără egoism și cu mult curaj într-o situație în care "viața pare să imite arta" și un German salvează moștenirea unui Francez, chiar dacă se află de o parte și de alta a liniei imaginare.

Vă așteptăm la un film despre o iluzie umană necesară,
Echipa Clubul Cinefililor.

Din gândurile, mai drepte sau mai strâmbe, ale unui cinefil...(2)

(1) În aceeași idee a Marii Iluzii cred că este și Invictus, filmul lui Clint Eastwood de anul trecut, despre Nelson Mandela și modul în care gândirea lui asemănătoare cu cea a lui Ghandi a influențat încrederea în forțele proprii a a echipei de rugby naționale, ce a reușit să devină campioană mondială în 1995, învingând războinica Noua Zeelandă în finală. Desigur, miza nu este la fel de importantă ca în Marea iluzie în care vieți umane sunt la mijloc, dar se pune aceeași problemă a trecerii spre cel din fața ta: cum se poate învăța lecția pașilor spre celălalt? Cum de unora le reușește atât de ușor, iar pe alții mândria îi ține în curtea îngrădită a propriei persoane? Cum de poate Nelson Mandela să iasă din închisoare după 27 de ani, să îi ierte pe toți și să fie constructiv cu țara lui, prin includerea "vechilor opresori" în ea?

Într-adevăr nu este vorba de războiul mondial, dar este un război actual al acelorași granițe trasate imaginar între oameni, despre aceleași prejudecăți care ne duc între gardurile noastre confortabile și, văzând un exemplu VIU al modului cum ele pot fi șterse cu radiera, nu poți să nu te întrebi: Așa de simplu este? Desigur, se poate spune că filmul este excesiv de optimist, e cu final fericit previzibil, este idealist, dar lecția din spatele lui este tot valabilă.

După cum spunea și poezia lui William Ernest Henley care dă și titlul filmului, pe care poetul a scris-o pe patul de spital, atunci când trebuia să i se taie piciorul de la genunchi din cauza unei boli neiertătoare. Avea 25 de ani.

Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
...........................................
It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

(În noaptea ce mã acoperã
neagrã ca puțul de la un pol la altul,
mulțumesc oricãrui Dumnezeu
pentru sufletul meu neînvins.
.................................................
Nu conteazã cât de îngustã e poarta,
cât de încãrcatã de pedepse e lista,
sunt stãpânul credinței mele,
sunt cãpitanul sufletului meu.)

(2) Pe 11 martie s-au împlinit 5 ani de la moartea criticului român Mircea Dumitrescu, o minte limpede și o autoritate în domeniul cinematografiei, la care ne putem raporta cu încredere căci aprecierile sale asupra filmului sunt pertinente și ne educă indirect la nivelul abordării filmelor astfel încât să le facem dreptate în receptarea noastră critică.

Colegul nostru, Sorin Tudose, care conduce un frate al Clubului la Focșani, intitulat Clubul Cinefililor Focșani (născut pe 15 martie 2010), a scris la Monitorul local un articol sinteză despre Mircea Dumitrescu.

Site-ul lui Mircea Dumitrescu:

Site-ul Clubului Cinefililor Focsani:

(3) Aștept în continuare semnele de la dumneavoastră pentru cei 5 ani ai Clubului.
Deocamdată sunt 4 persoane care au făcut acest pas: Iuliana Marinescu, Bogdan Irimia, Adrian Pipirigeanu și Cristina Petru. Le mulțumesc pentru promptitudine și...lista este deschisă!

Daniela Abageru.

duminică, 7 martie 2010

Miercuri, 10 martie 2010 nu este film la Club!

În Sala "Diotima" de la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" se va desfășura între 10-13 martie 2010 Festivalul de film francez și va trebui să ne anulăm proiecția programată pe data de 10 martie. Așa că, dacă veniți la Club, să știți că veți nimeri filmele din cadrul Festivalului francez, ceea ce nu este deloc rău: înfruptați-vă cinefil, nu ratați ocazia de a vedea câteva filme bune!

CLUBUL CINEFILILOR împlinește 5 ani de când există pe plaiurile ieșene.

Dan Mititelu a rulat primele filme pe 13 aprilie 2005. Andrei Tarkovski a deschis această aventură cinefilă.

Am înglobat 8 regizori în 2005, 12 în 2006, 6 in 2007, 12 in 2008, 12 in 2009 și suntem la 4 în 2010. Deocamdată!
La maratoane situația arată cam astfel: 16 în 2006, 8 în 2007, 16 în 2007, 6 în 2008, 2 în 2009.

(Anna Kuperberg, din America - The biggest biceps)

PE SCURT: 54 de regizori și 48 de maratoane: 345 de filme!

1) V-aș ruga să ne transmiteți un gând sincer de cinefil, primul film văzut la Club, de ce veniți, ce ați face mai bine, de ce contează acest Club pentru dumneavoastră ca să marcăm cumva acest moment:

Daniela Abageru: ab_danniella@yahoo.com
clubul-cinefililor.blogspot.com

2) În privința tricourilor, luați legătura cu Octavian Stoica pentru a-i transmite dorința dumneavoastră de a avea unul, mărimea și a-i solicita alte detalii pe adresa: tisaco_enadil@yahoo.com.

"Lumina crede cã poate cãlãtori mai repede decât orice altceva. Dar se înșealã. Indiferent cât de repede ar cãlãtori lumina descoperã cã întunericul a ajuns întotdeauna primul si cã o așteaptã". (Terry Pratchet) - Haideți să ajungem prin gândurile noastre înaintea întunericului și să nu lăsăm ziua aceea să treacă simplu, ca o zi oarecare!

Daniela Abageru.