duminică, 28 februarie 2010

NAE CARANFIL la Iași: 12-14 martie 2010

În martie, Iașul cinefil, și nu numai acela, va avea onoarea să îl primească pe Nae Caranfil la proiecția liberă a filmelor prin care s-a făcut cunoscut nu doar la noi, ci și în sferele notabile ale cinematografiei europene. Nu ai cum să uiți un film precum Filantropica și merită să îți rupi din programul "aglomerat" al acestor 3 zile pentru a avea contact direct cu una din valorile cinematografului românesc. Vizionările vor fi urmate de discuții cu regizorul prezent în săli și sigur vom avea ce întreba și ce auzi de la el.


12 martie 2010
- ora 17 - Aula Universității "Al. I.Cuza" - E pericoloso sporgersi (1993)

13 martie 2010
- ora 16 - Sala "Studio" a Universității de Arte George Enescu - Frumos e în septembrie la Veneția (1983) și Dolce far niente (1998)
- ora 19.30 - Cinema City - Restul e tăcere (2008)

14 martie 2010
- ora 16 - Ateneul Tatarași - Asfalt Tango (1996) și Filantropica (2002)

Vă așteptăm să profitați din plin de acest deliciu cinematografic venit chiar acasă la dvs., la care aveți acces liber și doar pașii trebuie să vă poarte spre locațiile indicate.

Ana Chiricescu și Echipa Clubul Cinefililor.

Miercuri, 3 martie 2010 - 339 - "În Adâncimi"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 3 MARTIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion JEAN RENOIR:

"ÎN ADÂNCIMI"
("Les Bas-Fonds", 1936 - alb/negru - 90 minute)

“A director makes only one movie in his life. Then he breaks it into pieces and makes it again.” (Jean Renoir)


Filmul este o ecranizare după o piesă de Maxim Gorki și prezintă modul în care sărăcia îl poate duce pe om să uite de propria sa condiție, de demnitate, întrucât se simte prizonierul satisfacerii nevoilor de bază și nu mai are nicun fel de timp sau dispoziție pentru celelalte. Disperarea socială care îi înconjoară pe acești oameni îi determină să își modifice codul moral, atitudinea față de lume, să se raporteze în maniere diferite față de cei din sferele înalte ale societății. Inechitatea socială poate învăța 2 lecții: revolta sau umilința acceptării condiției. Acestea se amestecă de multe ori în adâncimi.
Akira Kurosawa realizează o ecranizare după aceeași piesă a lui Gorki și este interesant de văzut care ar putea avea un impact mai mare asupra privitorilor, deoarece Renoir se îndepărtează de scenariul lui Gorki, pe când Kurosawa îl păstrează mai fidel, adăugând o lentoare a desfășurării emoțiilor.

O cinefilă mi-a solicitat să precizez lista filmelor pe luna aceasta:
17 martie 2010 - La Grande Illusion (1937)
24 martie 2010 - La Bete Humaine (1938)
31 martie 2010 - La Regle du jeu (1939)

Vă așteptăm în Copou,
Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 21 februarie 2010

Miercuri, 24 februarie 2010 - 338 - "Linha de Passe"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 24 FEBRUARIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion WALTER SALLES:

"LINHA DE PASSE"
("Linha de passe", 2008 - color - 110 minute)


Într-o modernitate în care nu te naști în locul cel mai potrivit pentru împlinirea viselor tale, te poți pierde sau poți persevera. Dar dacă șansele nu sunt inventate decât pentru a crea obsesii și a nu se adeveri niciodată? Dacă trebuie mai mult să te ascunzi decât să arăți ce ești? Poate omul mediocru să iasă din condiția lui sau tocmai starea sa de mijloc îl condamnă să fie întotdeauna captiv ei? De ce există inegalitatea socială și de ce furia împotriva ei legitimează atâta irosire?

O femeie și copiii ei. Vieți aflate în așteptare: unele consumă trecutul, altele vor cu disperare întâmplarea viitorului, altele mustesc de resentimente, altele dau vina pentru nefericirea lor pe alții, iar altele se sacrifică. "Marginea confirmă centrul", cum spune filozofia modernă, dar îl și reneagă tocmai pentru caracterul său mono-orientat.

Filmul arată două lumi în opoziție: marele oraș și suburbiile, aflate totuși într-o interdependență specifică. Linha de Passe vă invită să recunoașteți o situație lipsită de poezie, care se generalizează în societatea consumistă, care macină nu doar lucruri, ci și suflete. Căile de scăpare sau abstragere temporară sunt legate de distanțare sau regăsirea acelor accente de umanitate atât de necesare mersului înainte.

Vă așteptăm în Copou,
Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 14 februarie 2010

Miercuri, 17 februarie 2010 - 337 - "Jurnalul unui motociclist"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 17 FEBRUARIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion WALTER SALLES:

"JURNALUL UNUI MOTOCICLIST"
("Diarios de motocicleta", 2004 - color - 120 minute)

(Gael Garcia Bernal în rolul tânărului Ernesto Guevara, viitorul El Che)

Memoriile lui Che Guevara se intitulează Diarios de Motocicleta. Misiunea de a le transforma într-un scenariu pentru filmul lui Walter Salles i-a revenit lui Jose Rivera. Finalitatea? Un film hibrid aflat la granița dintre ficțiune și documentar, care vrea să fie un bildungsroman, adică o creație ce arată inițierea unui adolescent în etapa de bărbat prin traversarea unor obstacole și parcurgerea unui drum.
Metafora drumului devine astfel dublă purtătoare de conotații: este o călătorie de-a lungul Americii Latine și una a personajului în sine însuși, asimilând și modificându-se pentru a-și contura definitiv identitatea în perspectiva viitorului.
Scenaristul precizează că sarcina sa a fost cu atât mai dificilă cu cât cei mai mulți dintre spectatoti s-ar aștepta la fapte ale legendei Che Guevara, dar filmul arată de fapt etapa de gestație, premergătoare apariției revoluționarului despre care toată lumea crede că știe multe. Jurnalul este văzut precum cartea unei generații, dar Walter Sallles a vrut să depășească acest fapt, transformând totul într-o experiență de creștere, de maturizare, de problematizare, în urma cărora marile decizii se iau. Un interes adiacent a fost și accentul pus pe lumea latină, pe realități, pe sărăcie, pe viață și obiceiuri.
Scenariul a fost completat și de jurnalul lui Granado, prietenul de drum al lui Ernesto. Acesta este mult mai pragmatic și legat de fapte în notările lui, pe când Ernesto este mai idealist, literar, axat pe stare, chiar dacă eliptic pe alocuri. Bipolaritatea aceasta a fost benefică pentru film în cele din urmă!

Din gândurile, mai drepte sau mai strâmbe, ale unui cinefil...(1)

De multe ori credem că filmele pot fi judecate foarte ușor. Le punem o etichetă, le dăm o notă, ne raportăm la câte a mișcat din noi, dacă ne-a ținut îm suspans sau nu, dacă ne-am gândit la el după ce s-a terminat, dacă ne-au plăcut actorii, asociem un adjectiv și ne mutăm la altul. Criterii, de multe ori impresioniste, aplicăm toți în judecarea rapidă a unui film! Citind însă despre punctele de plecare, despre modalitatea în care a fost făcut, despre dificultatea transpunerii din literar în imagine, despre selecție, despre stabilirea unor ținte (cultura vs. politică), despre asimilarea mai multor versiuni ale poveștii (multiplicarea perspectivei) realizezi că de cele mai multe ori ne arogăm titlul de critici, când nu suntem decât privitori cu impresii personale despre ceea ce vedem.
Orice receptare are în componența sa o parte subiectivă, nu neg acest fapt, dar, de multe ori, extindem această componentă la maxim. Poate din grabă, poate pentru că nimeni nu mai are timp cum cere aprecierea unui act de artă, în cazul nostru cinematografic. E bine? E rău? Cred că este un exercițiu de gândire al receptării care poate deveni în timp mai nuanțat, mai informat, dacă vrem să facem dreptate unor filme care merită nu doar o judecată bazată pe impresiile noastre. Din acest motiv îi apreciem atât de mult pe cei care pot face acest lucru, cum ar fi Ioan Lazăr, Alex Leo Șerban, Mircea Dumitrescu, Andrei Gorzo, Ecaterina Oproiu, Tudor Caranfil.

Daniela Abageru.

Vă așteptăm la un film despre formarea unui Om,
Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 7 februarie 2010

Miercuri, 10 februarie 2010 - 336 - "Aprilie Însângerat"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 10 FEBRUARIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion WALTER SALLES:

"APRILIE ÎNSÂNGERAT"
("Abril Despedacado", 2001 - color - 100 minute)

(Rodrigo Santoro în rolul lui Tohno)

Abril Despedacado este un film despre ură și iubire, despre două familii care lasă moștenire copiilor un obicei crud, despre cum tinerii vor să scape de condamnarea la moarte care vine atașată nașterii lor în aceste familii. Naivitatea tinde să învețe sufletul cum să se eschiveze de la durere și cum să trăiască în spiritul vârstei visului, avântului și entuziasmului. Tohno și Pacu sunt doi frați uniți în muncă, în obediența față de tată, dar și în dorința de a simți viața cu puls.

Deznodământul aduce un sacrificiu. Și o dragoste. Și o dezlegare pentru ca viața să își urmeze nestingherită cursul.

Vă așteptăm la un film superb vizual,
Echipa Clubul Cinefililor.