sâmbătă, 7 decembrie 2013

Miercuri, 11 decembrie 2013 - 535 - "Castelul mişcător al lui Howl"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 11 DECEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului japonez, HAYAO MIYAZAKI:

"CASTELUL MIŞCĂTOR AL LUI HOWL"
("Hauru no ugoku shiro”, 2004 – color – 119 minute)
*subtitrare în română


"O încântătoare poveste de dragoste, plasată într-un cadru ce pendulează între feeric si coşmaresc, realizată de acelaşi Hayao Miyazaki, care în 2003 câştiga Oscarul pentru producţia Sen to Chihiro no kamikakushi (2001). Nominalizată şi ea la acelaşi prestigios premiu, Hauru no ugoku shiro este o animaţie plină de neprevăzut, al cărei personaj principal este Sofî, o tânără frumoasă ce lucrează în atelierul de pălării al mamei sale. Fiind blestemată de Vrăjitoarea din Pustii, Sofî se transformă într-o bătrână gârbovită, iar singura soluţie pe care o vede este să pătrundă în casa vrăjitorului Hauru, “zburătorul” din pricina căruia fusese vrăjită. Ajungând în casa acestuia, rămâne ca servitoare, împrietenindu-se cu Calcifer, focul jucăuş ce promite să o ajute să revina la vechea ei înfăţişare. La finele unei aventuri primejdioase, ce-i pune însă la încercare curajul, Sofî va descoperi, prin intermediul fiinţelor ce o vor înconjura, dragostea, în toate formele ei – pasională, prietenească, maternală şi filială." (sursa: cinemagia)

Vă aşteptăm la o nouă porţie de animaţie japoneză,
Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 1 decembrie 2013

Miercuri, 4 decembrie 2013 - 534 - "Vecinul meu, Totoro" - medalion regizorul japonez HAYAO MIYAZAKI

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 4 DECEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului japonez, HAYAO MIYAZAKI:

"VECINUL MEU, TOTORO"
("Tonari no Totoro”, 1988 – color – 86 minute)
*subtitrare în engleză


"Hayao Miyazaki este celebru pentru filmele sale de animaţie, în special pentru copii, dar ale căror subiecte ating şi adulţii de toate vârstele.

El s-a născut în Tokyo în 1941. După studii politice şi economice la Universitatea Gakushuin de la care îşi ia licenţa în 1963, este angajat la Toei Daga (actualul Toei Animation Company). Ca şi pentru mentorul său, Isao Takahata, este o alegere de carieră neobişnuită pentru cineva care posedă pregătirea sa universitară. În timpul studiilor sale, el devine interesat de literatura pentru tineret şi citeşte multe opere din întreaga lume. Este deasemenea şi un ilustrator foarte înzestrat.

În 1968, el se ocupă de decorurile şi de desenele din Horus, Prince du soleil. În 1973, este angajat împreună cu Iaso Takahata de Zuiyo Eizo. Între 1973 şi 1985 el se ocupă, printre altele, de decoruri şi de compoziţia imaginii seriei Heidi (1974), de producţia şi regia seriei Conan, fiul viitorului (1978) şi de filmul Le Chateau de Cagliostro (1979).

La începutul anilor '80, el soseşte la Los Angeles pentru a studia animaţia lângă Neuf Sages al studiourilor Walt Disney. În aceeaşi perioadă, în 1984 el se ocupă de scenariul şi regia Nausicaa de la  vallee du vent, după o poveste originală bazată pe una din benzile sale desenate publicate în foileton în magazinul Animage.

În 1985, fondează Studio Ghibli împreună cu Isao Takahata şi realizează apoi opt lungi-metraje de animaţie destinate cinema-ului. Lui îi datorăm Le chateau dans le ciel (1986), Mon voisin Totoro (1988), Kiki, le petite sorciere (1989), Porco Rosso (1992), Princesse Mononoke (1997), Le voyage de Chihiro (2001), Le chateau ambulant (2004) şi Ponyo.

Le voyage de Chihiro (Călătoria lui Chihiro) a bătut toate recordurile de box-office în Japonia şi a obţinut o listă lungă de premii, printre care Ursul de aur la Festivalul de Film de la Berlin în 2002 şi Oscarul pentru cel mai bun film de animaţie în 2003. Le chateau ambulant, după o carte a autoarei britanice Diana Wynne Jones, a obţinut premiul Osella la Festivalul de la Veneţia în 2004. 
Miyazaki a primit un Leu de aur recompensând întreaga sa carieră la Festivalul de la Veneţia în 2005. Filmul său cel mai recent, Ponyo, s-a lansat în Japonia în iulie 2008.

El scrie în egală măsură cărţi, esee, culegeri de poezii sau desene, cum ar fi La masion de Totoro, Le voyage de Shuna, Princesse Mononoke, Le point de depart şi multe altele. 
Totodată îi datorăm design-ul mai multor clădiri, printre care muzeul Ghibli, Mitaka din parcul Inakashira din Tokyo." (sursa: cinemagia.ro)


"Fiţi gata să porniţi într-o lume fantezistă, colorată, unde numai cei cu suflete de copii îl vor putea întâlni pe Spiritul Pădurii, Totoro! Mei şi Sazuki, două surori, trebuie să se mute împreună cu tatăl lor în ceea ce pare a fi o casă bântuită. Entuziasmate de noua casă, pline de credinţa în basme şi cu un suflet bun, cele două îl întâlnesc în curând pe Spiritul Pădurii şi află că nu toate spiritele sunt înfricoşătoare. Trebuie doar să ai mereu un zâmbet pe faţă, să râzi cât de tare poţi, iar ele te vor invita în lumea lor! Sunteţi pregătiţi?" (sursa: cinemagia.ro)

Vă aşteptăm la un debut ludic de lună decembrie,
Echipa Clubul Cinefililor.

marți, 26 noiembrie 2013

Miercuri, 27 noiembrie 2013 - 533 - "Dragoste"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 27 NOIEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, MICHAEL HANEKE:

"DRAGOSTE"
("Amour”, 2012 – color – 127 minute)
*subtitrare în română


Cronică realizată de Jovi:

Amour” este, se pare, surpriza premiilor Oscar 2013. Pe lângă nominalizarea preconizată, pentru cel mai bun străin, a mai prins nu mai puţin de alte patru nominalizări, toate importante: cel mai bun film, cel mai bun regizor (Michael Haneke), cea mai bună actriţă în rol principal (Emmanuelle Riva) şi cel mai bun scenariu original (acelaşi Michael Haneke). Pentru o coproducţie europeană, fără a cuprinde şi Marea Britanie (Franţa-Germania-Austria), aceste cinci nominalizări sunt esenţiale şi spun multe. Trecând peste nominalizări, filmul care marchează revenirea lui Michael Haneke este extrem de trist, aproape irespirabil, deşi este în mod clar o reliefare plină de realism a vieţii la vârste înaintate. Nu ştiu cum să îmi exprim sentimentele după o asemenea poveste, nu ştiu dacă mi-a plăcut cu adevărat sau dacă mi-a displăcut sincer, pentru că e greu să asimilezi şi să accepţi că vine vremea să ne sprijinim pe cei din jur mai mult decât aceştia pot să suporte.

Georges şi Anna sunt doi pensionari parizieni, în vârstă de undeva peste 80 de ani, care îşi duc zilele împreună într-un apartament impunător, cultivându-şi în continuare cultura generală, prin participarea la concerte sau lecturi zilnice ale unor cărţi interesante. Discută, se iubesc, se tachinează, viaţa lor este liniştită şi fericită. Chiar dacă fiica locuieşte în Anglia, vorbesc des la telefon şi, din când în când, aceasta vine în vizită la bătrânii ei părinţi. Numai că, într-o zi, Anna nu îşi mai aminteşte ce s-a întâmplat cu câteva clipe mai devreme şi, după vizita de la spital, se descoperă că a avut un atac cerebral sever şi paralizează parţial pe partea dreaptă.

Din acest moment, drama familiei apare şi încet-încet, cu trecerea timpului, ea se accentuează: este dificil atât fizic, cât şi psihologic, să ai în grijă un bătrân care nu se poate îngriji, apoi chiar nu mai poate comunica coerent. Chiar cu ajutorul fiicei, apoi cu ajutorul câtorva îngrijitoare , Georges se simte deseori deznădăjduit, incapabil din punct de vedere fizic, pentru a continua, pentru a-şi susţine soţia în încercarea grea prin care trece. Până la urmă, şi unul, şi altul îşi doreşte să moară, să treacă astfel prin moarte această perioadă, pentru că este clar că fericirea nu va mai reveni. Nici măcar în momentele în care el povesteşte întâmplări fericite din copilărie şi adolescenţă, încercând să uite prezentul prin rememorarea trecutului.

Realizarea este impecabilă, chiar dacă este doar o altă formă de minimalism pur: totul este filmat într-un superb apartament parizian, cu camere largi, cu salon şi un hol magistral, în care mi-aş petrece şi eu bătrâneţile; fiecare musafir urmează un ritual impus de proprietari în privinţa vizitelor: persoanele importante precum fiica şi fostul discipol ajung invariabil numai în salon, asistentele şi ajutoarele temporare întotdeauna în bucătărie. Haneke decupează magistral şi alte amănunte esenţiale ale apartamentului: pereţii şi camerele descrise în imagini fixe, frumoasele tablouri de pe pereţi, mărturii ale unui trecut viu şi fericit al familiei, acum îmbătrânite şi statice."

Vă aşteptăm la un film despre dragostea la vârsta a treia,
Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 17 noiembrie 2013

Miercuri, 20 noiembrie 2013 - 532 - "Panglica albă"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 20 NOIEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, MICHAEL HANEKE:

"PANGLICA ALBĂ"
("Das Weisse Band”, 2009 – alb/negru – 144 minute)
*subtitrare în română


Cronică realizată de Iulia Blaga
"Oamenii care visează mult şi în culori au extrem de rar vise în alb-negru care vin ca nişte regularizări ale unei evoluţii interioare sau ca o lichefiere spontană a unor conţinuturi profunde. "Panglica alba" ar putea fi un astfel de vis - cinematograful e la modul esenţial un soi de vis pentru omenire (vezi întunericul sălii, termenul de "proiecţie") -, dar el ar putea exprima, păstrând proporţiile, nişte conţinuturi ale inconştientului colectiv. Probabil de aici pleacă Michael Haneke în filmul care i-a adus premiul suprem la Cannes.

În cel mai stilizat film al său de până acum, cineastul aprofundează originile răului. Dacă nu oferă un răspuns evident, nu e pentru că cercetarea eşuează, ci pentru că intenţia nu era să şi ajungă la un rezultat clar. Alb-negrul obţinut dintr-o peliculă turnată de fapt în culori ne face să căutăm nuanţele de gri şi să percepem dincolo de simplitate. Suntem sau nu de acord cu "partea teoretică", trebuie să recunoaştem că avem în faţă o mostră de măiestrie cinematografică. 

Michael Haneke este în stare să ducă suspansul până în pânzele albe (sau, mai degrabă, gri), fără a elucida până la sfârşitul filmelor sale misterul care le ţinea unite. La sfârşitul lui "Caché" nu ni se spunea cine era persoana care supraveghea insistent locuinţa familiei Laurent, chiar dacă primisem nişte informaţii cât pentru a ne încropi o teorie. Când ia sfârşit "Panglica albă", nu putem spune cu precizie cine e autorul sau cine sunt autorii ciudatelor evenimente petrecute în satul german de pe ecran, mai ales că Haneke introduce la final o informaţie  istorică ce relativizează discursul de până atunci.

Nu toate filmele în alb-negru au un motiv anume pentru a fi aşa - în afară de dorinţa autorilor de a le da un look elegant şi retro -, dar "Panglica albă" îţi permite să vezi dincolo de frumuseţea şi de austeritatea sa protestantă o lume care ar fi fost cu totul falsă dacă ţi s-ar fi prezentat în culori. 

Într-un sat german de la începutul secolului, care are o mecanică socială bine definită, încep să se petreacă nişte "accidente" ciudate ale căror victime sunt membri ai comunităţii. Cine e vinovatul/vinovaţii? Pentru care motive se petrec aceste lucruri - unele înfiorătoare? Există o vină în absolut - poate aceeaşi - pe care aceste evenimente o taxează? Sau nu există nicio vină? Filmul nu ne răspunde la aceste întrebări, dar ne încurajează să le formulăm şi să alcătuim un cerc imaginar de suspecţi."

Vă aşteptăm la un regal alb/negru,
Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 10 noiembrie 2013

Miercuri, 13 noiembrie 2013 - 531 - "Ascuns"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 13 NOIEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, MICHAEL HANEKE:

"ASCUNS"
("Cache”, 2005 – color – 117 minute)
*subtitrare în română


Peter Malone: "Caché" este atât de bun încât Michael Haneke poate fi numit un realizator maestru. Privirea lui asupra universului violenţei şi a lumii mediatice a devenit puternică în "Benny’s Video" şi "Funny Games". Tematici mai profunde au fost atinse în "Code Inconnu" şi "The Piano Teacher". Regizorul a urmat o cale diferita în apocalipticul "Time of the Wolf". Acum se întoarce în suburbiile franceze şi prezintă teroarea urbana a unei familie burgheze.

Începutul filmului cere răbdare, răsplătită pe parcursul desfăşurării conflictului. Este povestea unei ameninţări realizate printr-o casetă video de supraveghere, desene brutale copilăreşti şi telefoane anonime. Ţinta este un reporter celebru de televiziune. Cu cât ameninţarea creşte, atât el cât şi noi ne întoarcem în trecutul lui. Victimă de compătimit, Georges Laurent, devine un personaj din ce în ce mai neplăcut, mai paranoic şi mai antipatic. Daniel Auteuil, star al atâtor filme franţuzeşti, este extraordinar de versatil; versatil pentru că deşi ne arată mereu acelaşi chip în drame, comedii sau filme de epocă, el este mereu diferit. Auteuil crează personajul din interior. Jocul lui este fără greş. Actorul este secondat cu talent de Juliette Binoche în rolul soţiei sale uimite.

In timp ce creşte efectul de paranoia asupra lui Laurent, a soţiei sale, a fiului său şi a prietenului său, devenind puternic şi punându-ne pe gânduri – acesta include şsi modul în care Franţa i-a tratat pe algerieni în 1960 – întâlnim câteva scene minunat construite: conversaţia de seara a lui George cu mama sa (Annie Girardot), întâlnirea lui George cu Majid în apartament şi interogatoriul pe care mama îl face fiului. Apare şi unul dintre cele mai tulburătoare şi şocante momente de violenţă pe care Haneke ştie să le creeze atât de bine încât aduce aproape realitatea mortală pe care o vedem. Finalul rămâne mai degrabă deschis pentru sugestii şi speculaţii, şi nu are o încheiere clară - ni se cere să cumpănim mult auspra filmului, după ce acesta s-a încheiat."

Vă aşteptăm la al doilea film din cadrul medalionului dedicat lui Michael Haneke,
Echipa Clubul Cinefililor.

luni, 4 noiembrie 2013

Miercuri, 6 noiembrie 2013 - 530 - "Profesoara de pian" - medalion regizorul german MICHAEL HANEKE

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 6 NOIEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, MICHAEL HANEKE:

"PROFESOARA DE PIAN"
("La Pianiste”, 2001 – color – 131 minute)
*subtitrare în engleză


Michael Haneke (n. 23 martie 1942) este un regizor și scenarist german bine cunoscut pentru stilul său sumbru, fiind multiplu premiat la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Adesea, filmele sale arată problemele și eșecurile societății moderne. Haneke a lucrat în televiziune, teatru, cinema. În afară de munca sa ca regizor, el predă regie la "Filmacademy Viena".
La Festivalul de Film de la Cannes 2009, filmul său "The White Ribbon" a câștigat Palme d'Or pentru Cel mai bun film și la cea de-a 67-a ediție a Globului de Aur, filmul a obținut premiul pentru Cel mai bun film străin. În 2012, filmul său, "Amour" a avut premiera și a concurat la Festivalul de Film de la Cannes 2012. Filmul a câștigat Palme d'Or, Haneke obținând astfel prestigiosul premiu pentru a doua oară în trei ani și plasându-l într-un club de elită de numai șapte locuri. De asemenea, filmul a primit cinci nominalizări la Premiile Oscar inclusiv la Cel mai bun Film, Cel mai bun Regizor și Cea mai bună Actriță pentru Emmanuelle Riva. Haneke a făcut filme în limba franceză, germană și în engleză.

LA PIANISTE -Erika pare o femeie de fier. E o profesoară de pian autoritară, care nu face niciodată concesii. Distantă cu ceilalţi, predând într-o sala de clasă austeră, ce arată mai mult ca un salon de spital, ea se comportă deliberat rece, surâsul fiind o raritate. Dar totul este o mască, ce ascunde o personalitate complicată, complexată, pasională. Erika trăieşte dintotdeauna alături de mama ei, o femeie posesivă, care i-a dictat existenţa. Apariţia unui bărbat în viaţa Erikai îi va bulversa tragic existenţa, căci ea nu-şi va mai putea controla dorinţele înăbuşite multă vreme.

Vă aşteptăm la primul film de noiembrie,
Echipa Clubul Cinefililor.

marți, 1 octombrie 2013

Miercuri, 2 octombrie 2013 - Ingmar Bergman - "Persona"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 2 OCTOMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion 

MAEŞTRII CINEMA-ULUI REVIZITAŢI - INGMAR BERGMAN:

"PERSONA"
("Persona”, 1966 – alb-negru – 85 minute)
*subtitrare în română


"Persona este un film realizat, scris, regizat și produs de regizorul suedez Ingmar Bergman, lansat în 1966, avându-le ca protagoniste pe actrița suedeză Bibi Anderson și norvegiană Liv Ullmann.

Bergman a considerat mereu acest film ca fiind unul dintre cele mai importante ale sale. Astfel, în cartea sa "Imagini", regizorul suedez scrie, "Astăzi cred că în [filmul] Persona - și apoi mai târziu în [filmul] "Plânsete și șoapte"  - am mers atât de departe cât am putut merge. În aceste două cazuri de totală libertate [artistică], am atins secrete care nu pot fi spuse în cuvinte, și pe care doar cinematografia le poate descoperi." Tot atunci, Bergman a adăugat: "Cu diferite ocazii, am spus ca Persona mi-a salvat viața - și aceasta nu este o exagerare. Dacă nu aș fi avut curajul de a face acest film, aș fi fost probabil total devastat. Un lucru semnificativ, pentru prima dată nu mi-a păsat dacă rezultatul va fi un succes comercial [sau nu]...".

Filmul tratează relația dintre două femei, Elisabet, o actriță care înregistrase numeroase succese anterioare unui spectacol al piesei Electra, în timpul căreia devine mută, și Alma (care semnifică suflet în spaniolă și portugheză), sora medicală desemnată îngrijirii condiției sale. Unii critici au interpretat filmul ca fiind inspirat de piesa Cel [mai] puternic, a dramaturgului suedez August Strindberg.

Persona este considerat, de către numeroși critici și realizatori de filme, ca fiind unul dintre cele mai importante filme realizate vreodată. Eseista și scriitoarea Susan Sontag este unul din criticii de film care a scris extensiv despre acest film, numindu-l "capodopera lui Bergman". Un alt critic a caracterizat Persona ca fiind "una dintre cele mai mari opere de artă ale secolului [20]". Publicația de specialitate Sight and Sound  a cotat filmul, într-unul din sondajele sale de opinie, ca fiind al cincilea dintr-o listă scurtă desemnând primele zece filme ale tuturor timpurilor.

"Persona este o meditaţie asupra individului, asupra acestuia şi a relaţiilor lui cu alţii: desigur, nu este vorba aici decât de o variaţie pe tema centrală a operei bergmaniene, dar de data aceasta regizorul tratează tema sa favorita cu o profunzime şi o rigoare fără egal, epuizând toate implicaţiile." –Marcel Martin, 1967 (Cinema)." 
(sursa: cinemagia.ro)

Vă aşteptăm la un film de excepţie,
Echipa Clubul Cinefililor.

marți, 24 septembrie 2013

Miercuri, 25 septembrie 2013 - 527 - "Lume închisă la culoare"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 25 SEPTEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului ceh, JAN SVERAK:

"LUME ÎNCHISĂ LA CULOARE"
("Tmavomodry svet”, 2001 – color – 112 minute)
*subtitrare în română


"Slama Frantisek (Ondrej Vetchy) este căpitanul unei baze militare a aviaţiei cehe când, cel de-al Doilea Război Mondial izbucneşte, iar la 15 martie 1939 naziştii invadează şi pun mâna pe toate obiectivele din Cehoslovacia. Nesupunerea în faţa noilor ocupanţi îl determină atât pe căpitan, cât şi pe alţi tineri ofiţeri ai armatei cehe, precum: Karel Vojtisek (Krystof Hadek), Machaty, Martvy să fugă din ţară şi să se înroleze în aviaţia forţelor britanice. Aici vor reuşi să înveţe ce înseamnă să fii pilot pe avioanele de vănătoare începând de la banala conducere a unor biciclete cu aripi. La un raid al avioanelor naziste, Karel este doborât cu tot cu avion, paraşutându-se cu mare greutate pe teritoriul englez, fiind salvat de frumoasa englezoaică Susan (Tara Fitzgerald) şi mama a şase fetiţe căruia bărbatul i-a fost dat dispărut într-o misiune militară. În răstimpul acelei nopti, ei reuşesc să se cunoască atât de bine încât Karel se va îndrăgosti lulea de Susan. Ea nu împărtăşeşte aceleaşi sentimente pentru el, însă ceva mai târziu se va îndrăgosti şi ea de bunul său prieten Frantisek încă de la prima lui vizită. Întâmplarea face ca acest secret să se afle şi mai târziu la terminarea războiului, noile autorităţi cehoslovace să-şi premieze pe măsură eroii reveniţi în ţară." (sursa: cinemagia.ro)

Vă aşteptăm la ultimul film ceh al lunii septembrie,
Echipa Clubul Cinefililor.

marți, 17 septembrie 2013

Miercuri, 18 septembrie 2013 - 526 - "Sticle Goale"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 18 SEPTEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului ceh, JAN SVERAK:

"STICLE  GOALE"
("Vratne lahve”, 2007 – color – 100 minute)
*subtitrare în engleză


Când crezi că viaţa nu are multe să îţi mai rezerve, atunci apar surprizele: de unde nu te aştepţi!
Vă aşteptăm la un film destins despre speranţa continuării verbului " a trăi" indiferent de vârstă, timp sau prejudecăţi!

Echipa Clubul Cinefililor Iaşi.

luni, 9 septembrie 2013

Miercuri, 11 septembrie 2013 - 525 - "Şcoala Elementară"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 11 SEPTEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului ceh, JAN SVERAK:

"ŞCOALA ELEMENTARĂ"
("Obecna Skola”, 1991 – color – 100 minute)
*subtitrare în engleză


"Realizat în anul 1991, filmul ne oferă un inedit tandem tată-fiu al cinematografiei cehe: tatăl - Zdenek Sverak, scenarist, fiul - Jan Sverak, regizor. Pelicula este o evocare a unor vremuri tulburi în care copiii devin personaj colectiv alături de Triska, interpretul extravagantului impostor. În pragul anilor '50, într-o şcoală de la periferia Pragăi, în care copiii care se joacă în tancuri abandonate nu mai pot fi stăpâniţi nici cu bâta, nici cu nota, soseşte ca dascăl un fost partizan cu pistol la brâu care face ordine în şcoală. Din poveştile nou-venitului reiese că, în timpul războiului, a fost şi paraşutist, şi poliţist, şi şef de tren blindat, şi combatant în Africa, şi deţinut în lagăr, ceea ce e cam mult pentru un singur destin. În orice caz, un lucru se dovedeşte că este fără tăgadă: seducător abil de minore." (sursa: cinemarx.ro)

Vă aşteptăm la un film despre şcoală în prag de început de...an şcolar, 
Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 1 septembrie 2013

Miercuri, 4 septembrie 2013 - 524 - "Kolya" - medalion regizorul ceh JAN SVERAK

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 4 SEPTEMBRIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului ceh, JAN SVERAK:

"KOLYA"
("Kolya”, 1996 – color – 105 minute)
*subtitrare în română


"Cadrul specific al ultimei perioade a comunismului în Cehoslovacia constituie fundalul acestui film, care nu alege a urmări vreo intrigă politică, vreo acţiune de disidenţă sau revoltă din acele vremuri, ci, mai degrabă, se dezvoltă în latura complexă a relaţiilor umane, aparent mărunte. În centrul acestora se află Frantisek Louka, un individ solitar, aspect accentuat în film prin chiar meseria pe care acesta o practică: organist la Crematoriu. La propunerea unui coleg de breaslă Louka, forţat de împrejurări şi dificultăţi materiale, acceptă o căsătorie de convenienţă cu Klara, o rusoaică având un copil de 5 ani, Kolya, provenit dintr-o relaţie anterioară. Emigrarea clandestină a Klarei în Occident, îl va pune pe Louka într-o postură inedită ce-i va schimba destinul definitiv, ajutându-l să-şi descopere adevărata natură şi demnitate umană.


Kolya este astfel un film de atmosferă, nesufocat de o excesivă politizare, savuros şi emoţionant deopotrivă, ce spune povestea unei transformări posibile, probabil, în fiecare dintre noi." (sursa: cinemarx.ro)

Vă invităm la un film de Oscar la început de toamnă,
Echipa Clubul Cinefililor.

marți, 2 iulie 2013

Miercuri, 3 iulie 2013 - 516 - "Eat Drink Man Woman" - medalion regizorul taiwanez ANG LEE

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 3 IULIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului taiwanez, ANG LEE:

"EAT DRINK MAN WOMAN"
("Yin shi nan nu”, 1994 – color – 124 minute)
*subtitrare în engleză


"Ca regizor al filmului Tigru şi Dragon/Crouching Tiger, Hidden Dragon, Ang Lee a primit Premiul Oscar, la categoria "Cel mai bun film străin". Filmul, adaptare după un roman de Du Luwang, a câştigat încă trei premii - "Cea mai bună imagine" (Peter Pau), "Cea mai originală interpretare" (Tan Dun) şi "Cel mai bun regizor" (Tim Yip) - şi a fost nominalizat la alte 6 categorii, cum ar fi "Cel mai bun film" şi "Cel mai bun regizor". Lee a mai câştigat Premiul Asociaţiei Regizorilor din America, Premiul BAFTA şi Premiul Globul de Aur pentru "Cea mai bună regie", precum şi alte premii. 

Născut şi crescut în Taiwan, Lee s-a mutat în Statele Unite în 1978. După ce şi-a luat licenţa în arta teatrală la Universitatea din Illinois, s-a dus la Universitatea din New York pentru a-şi lua titlul de Masters, în producţia de film. Scurt-metrajul său, Fine Line, a câştigat premiul pentru "Cel mai bun regizor" şi premiul pentru "Cel mai bun film", la Festivalul de Film NYU. 

Primul său film artistic, Pushing Hands, a fost prezentat pe ecran la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin 1992 şi a câştigat la categoria "Cel mai bun film", la Festivalul de Film Asia-Pacific. Filmul a mai fost nominalizat la 9 Premii Calul de Aur (Golden Horse) [echivalentul taiwanez al Premiului Oscar]. 

Pushing Hands a fost de asemenea primul film din trilogia sa "Father Knows Best", în toate filmele jucând actorul Sihung Lung. Următorul film din trilogie, The Wedding Banquet, a avut premiera la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin 1993. A câştigat premiul cel mare (Ursul de Aur) acolo şi şi-a atras de aici înainte aprecierea pe plan internaţional. Filmul a fost nominalizat la Premiul Oscar şi Premiul Globul de Aur, la categoria "Cel mai bun film străin" şi a avut 6 nominalizări la Premiul Independent Spirit. 

Filmul lui Lee Eat Drink Man Woman a fost selecţionat ca premieră la secţiunea "Premiere regizorale", în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Cannes 1994. Numit drept "Cel mai bun film străin" de către National Board of Review, filmul a fost nominalizat la Premiul Oscar şi Premiul Globul de Aur, la categoria "Cel mai bun film străin" şi a avut 6 nominalizări la Premiul Independent Spirit. 

În 1995, Lee a regizat filmul Sense and Sensibility, cu Emma Thompson şi Kate Winslet. Filmul a fost nominalizat pentru 7 Premii Oscar, inclusiv la categoria "Cel mai bun film artistic" şi a câştigat la categoria "Cel mai bun scenario adaptat" (Emma Thompson, după romanul lui Jane Austen). Sense and Sensibility a câştigat şi Premiul Globul de Aur, la categoriile: "Cea mai bună dramă" şi "Cel mai bun scenariu"; a fost numit "Cel mai bun film artistic", de către BAFTA, Asociaţia Criticilor de Film din Boston şi National Board of Review; a câştigat Ursul de Aur, în cadrul Festivalului Internaţional de film de la Berlin 1996. Lee a fost numit "Cel mai bun regizor" de către Cercul Criticilor de film din New York, National Board of Review şi Asociaţia Criticilor de Film din Boston. 

Apoi, a regizat The Ice Storm, adaptare de James Schamus după romanul lui Rick Moody, având în distribuţie pe Joan Allen, Kevin Kline, Sigourney Weaver, Christina Ricci şi Tobey Maguire. Filmul a avut premiera la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes 1997 (unde a câştigat premiul pentru "Cel mai bun scenariu") şi a fost selectat ca premieră la Festivalul Filmului de la New York 1997. Pentru interpretarea din acest film, Sigourney Weaver a câştigat Premiul BAFTA şi a fost nominalizată la Premiul Globul de Aur, la categoria "Cea mai bună actriţă în rol secundar". 

Alte filme ale lui Lee sunt Ride with the Devil (adaptare de James Schamus după romanul lui Daniel Woodrell, iar co-regizor a fost actorul Tobey Maguire); filmul mai sus menţionat Crouching Tiger, Hidden Dragon; şi succesul de boxoffice The Hulk (cu Eric Bana si Jennifer Connelly). Plus, recentul şi mult-apreciatul Life of Pi." (sursa: cinemagia.ro)

Vă aşteptăm la primul film din cadrul medalionului dedicat regizorului taiwanez Ang Lee,
Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 23 iunie 2013

Miercuri, 26 iunie 2013 - 515 - "Norul Atlas"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 26 IUNIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, TOM TYKWER:

"NORUL ATLAS"
("Cloud Atlas", 2012 – color – 172 minute)
*subtitrare în română








Încheiem luna iunie cu un film cu salturi în timp,
Echipa Clubul Cinefililor.

marți, 4 iunie 2013

Miercuri, 5 iunie 2013 - 514 - "Raiul"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 5 IUNIE 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, TOM TYKWER:

"RAIUL"
("Heaven", 2002 – color – 97 minute)
*subtitrare în engleză


Când soţul moare din cauza unei supradoze, Philippa, o învăţătoare din Anglia, care trăieşte în Italia, încearcă să furnizeze poliţiei informaţiile necesare prinderii celui responsabil de moartea soţului. Dar poliţia nu o ia în seamă. Femeia decide să facă singură dreptate şi plasează o bombă în biroul criminalului. Dar, în urma exploziei, mor oameni nevinovaţi. Arestată, distrusă, ea este ajutată de un ofiţer de politţe, Filippo. În această lume a Philippei nimeni nu este nevinovat, iar valorile umane – dreptatea, responsabilitatea, libertatea, dragostea – stau sub semnul răului.

Vă aşteptăm la un film cu Cate Blanchett, 
Echipa Clubul Cinefililor.

marți, 28 mai 2013

Miercuri, 29 mai 2013 - 513 - "Parfumul"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 29 MAI 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, TOM TYKWER:

"PARFUMUL"
("Perfume: The story of a murderer", 2006 – color – 147 minute)
*subtitrare în română


Jean-Baptiste Grenouille (Ben Whishaw) s-a născut în 1744. Copil orfan, bolnăvicios, el nu reuşeşte să supravieţuiască decât unicului său har: mirosul. Grenouille nu are altă pasiune decât pe cea a mirosurilor şi fiecare secundă a vieţii sale este călăuzită de simţul său hiperdezvoltat. Ducând o viaţă mizerabilă, tânărul reuşeşte să se angajeze ca ucenic la un mare meşter parfumier al Parisului, Giuseppe Baldini (Dustin Hoffman). El reuşeşte astfel să descopere tehnicile şi secretele de fabricare a parfumurilor, care îi duc talentul pe culmi nebănuite. După ce creează câteva capodopere olfactive, Grenouille devine obsedat de mireasma ideală, un parfum care să seducă instantaneu pe oricine i-ar intra în raza de acţiune. În căutarea ingredientelor potrivite, Grenouille este irezistibil atras de parfumul natural al unor tinere fete. El nu va ezita să ucidă pentru a le fura mireasma...

Filmul este ecranizarea romanului Parfumul, publicat in 1985, al scriitorului Patrick Süskind.

Vă aşteptăm, în sfârşit, după îndelungi aşteptări, la film,
Echipa Clubul Cinefililor.

luni, 20 mai 2013

Miercuri, 22 mai 2013 - 513 - "Război pe calea undelor" - filmul lui Alexandru Solomon în cadrul Simpozionului Naţional "Radio Europa Liberă. Vocile libertăţii în eterul comunist"


Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul" şi în parteneriat cu Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative de la Universitatea "Petre Andrei" Iaşi, Centrul Cultural Ceh, Centrul Cultural German vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 22 MAI 2013 de la ora 18.00, în cadrul

SIMPOZIONULUI NAŢIONAL 
"RADIO EUROPA LIBERĂ. VOCILE LIBERTĂŢII ÎN ETERUL COMUNIST" 

filmul realizat de regizorul ALEXANDRU SOLOMON:

"RĂZBOI PE CALEA UNDELOR"
("Cold Waves", 2007 – color – 108 minute)


Vă aşteptăm la un film documentar de calibru,
Echipa Clubul Cinefililor.

vineri, 10 mai 2013

CineMaraton ZBOR ÎN FILM - 11/12 mai 2013 (sâmbătă spre duminică) - de la ora 21.00 la 04.00


Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi 3 filme în cadrul CineMaratonului ZBOR ÎN FILM sâmbătă spre duminică, 11/12 mai 2013:

1. de la ora 21.00:

ROBERT ALDRICH: ZBORUL LUI PHOENIX
("Flight of Phoenix", 1965, color, 142 minute; subtitrare în română)


Consacrat capacităţilor temerare ale omului în situaţii-limită, filmul prezintă - neevitând o sumă de clişee - lupta pentru supravieţuire a zece inşi rămaşi în viaţă după prăbuşirea unui avion în plin deşert al Saharei. (sursa: cinemagia) *Filmul a fost nominalizat la două premii Oscar şi la Globurile de Aur pentru Cea mai bună Dramă.

2. de la ora 23.50:

MARK FORSTER: ALERGÂND DUPĂ ZMEU
("The Kite Runner", 2007, color, 123 minute; subtitrare în română)


Într-o ţară pe picior de război, doi copii, Amir şi Hassan, par să se despartă pentru totdeauna. E după-amiază când cerul deasupra Kabulului exultă de fericirea şi libertatea zmeelor. 20 de ani mai târziu, Amir se întoarce din America în Afganistanul strivit de guvernarea talibană, pentru a-şi înfrunta secretele negre care-l bântuie şi pentru a-şi încerca ultima şansă de a îndrepta lucrurile. (sursa: cinemagia) *Filmul a fost nominalizat la Premiile Oscar, pentru Cea mai bună Muzică, la BAFTA şi la Globurile de Aur pentru Cel mai bun Film Străin.

3. de la ora 02.30:

JIM ABRAHAMS, DAVID ZUCKER, JERRY ZUCKER: AIRPLANE!
("Airplane!", 1980, color, 88 minute; subtitrare în română)


Pilotul unui avion a fost răpus de un virus chiar în timpul zborului şi singura soluţie ca pasagerii să ajungă în siguranţă la aeroport este ca cineva din avion să preia controlul. Singura soluţie existentă era Ted Striker, un fost pilot de război care, de când a avut o experienţă dramatică în război, a spus că refuză să mai piloteze vreodată. O astfel de situaţie însă nu lasă loc de încăpăţânare, Ted fiind nevoit să-şi învingă fobia pentru binele său şi al tuturor celor din avion. (sursa: cinemagia) *Filmul a fost nominalizat la BAFTA pentru Cel mai bun Scenariu şi la Globurile de Aur pentru Cea mai bună Comedie.

Organizator: Bogdan Monoran.

Vă aşteptăm la prima serie de filme nocturne din 2013,
Echipa Clubul Cinefililor. 

marți, 7 mai 2013

Miercuri, 8 mai 2013 - 509 - "Războinicul şi prinţesa"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 8 MAI 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, TOM TYKWER:

"RĂZBOINICUL ŞI PRINŢESA"
("Die Kaiser und die Kaiserin", 2000 – color – 135 minute)
*subtitrare în română


Cronica de prezentare a filmului pe AltIaşi, realizată de Iosif Prodan:

"Al doilea film din medalionul dedicat de Clubul Cinefililor regizorului german Tom Tykwer este Die Krieger und die Kaiserin (2000), nominalizat la European Film Awards (EFA) la categoriile Cel mai bun Regizor, Cea mai bună Imagine, Cel mai bun Actor şi Cea mai bună Actriţă. 

Sinopsis: „Sissi este o tânără asistentă într-un spital de psihiatrie, vădit ataşată de pacienţii săi, dar a cărei viaţă este destul de fadă. Asta până când un accident îi va schimba viaţa pentru totdeauna. Ea scapă ca prin miracol, în mare parte datorită faptului că este menţinută în viaţă de însuşi cel care declanşase accidentul, un tânăr fost soldat, depresiv, ce locuieşte împreună cu fratele său.” (sursa: cinemagia)

Stephan Holden, cronicar la „The New York Times”, scrie în paginile cunoscutului cotidian american ca Die Krieger und die Kaiserin este „un basm dramatic cu nuanţe metafizice, care funcţionează după structura unui puzzle. Cu cât descoperi mai mult din ce se află în spatele poveştii, cu atât realizezi că ceea ce cauzează toate răsturnările de situaţie este destinul”. Acelaşi critic vede în acest lungmetraj o continuare tematică a precedentului Lola rennt, dar unde Lola curgea cu o viteză sufocantă, Die Krieger... este mai degrabă caracterizat de un „suprarealism languros”.

Dintr-un alt punct de vedere, Peter Bradshaw de la „The Guardian” afirmă din start că nu e fan Tom Tykwer - deşi i-a plăcut Wintersleepers (1997) - Die Krieger und die Kaiserin e „lung, plictisitor, pretenţios, cu o poveste difuză care ar trebui să fie susţinută de ceva trimiteri cosmice, dar e mai degrabă searbăd”.

Tom Tykwer a debutat în 1986 cu Friday Afternoon, iar dintre cele mai cunoscute filme ale sale (în afară de Lola Rennt) se numără ecranizarea după romanul cult al lui Patrick Suskind, Perfume (2006) şi recentul Cloud Atlas (2012), tot o ecranizare, după titlul omonim al lui David Mitchell. La capitolul palmares festivalier nu are nicio distincţie importantă câştigată, dar compensează cu nominalizări şi prezenţe la festivaluri importante, precum Berlinala (unde a avut şanse la Ursul de Aur în 2002 şi 2004), Locarno (1997) şi Veneţia (în 1998 şi 2010), sau gale sonore precum Globurile de Aur, EFA si BAFTA.

Die Krieger und die Kaiserin  nu a fost distribuit în cinematografele din România."

Vă aşteptăm la al doilea film din cadrul medalionului dedicat lui Tom Tykwer,
Echipa Clubul Cinefililor.

miercuri, 1 mai 2013

Miercuri, 1 mai 2013 - 508 - "Aleargă, Lola, aleargă" - medalion regizorul german TOM TYKWER


Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 1 MAI 2013 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului german, TOM TYKWER:

"ALEARGĂ, LOLA, ALEARGĂ"
("Lola Rennt”, 1998 – color – 81 minute)
*subtitrare în română


"TOM TYKWER s-a născut la Wupperthal în 1965 şi a realizat primul său film  "Super-8" pe când avea doar 11 ani. Din 1980, el a lucrat în diferite cinematografe, proiectând filme. În 1988, pentru a-şi câştiga existenţa, el a realizat programele cinematografului Moviemento din Berlin, s-a ocupat de revizuirea scripturilor şi a realizat portrete TV ale unor regizori. În această perioadă l-a întâlnit pe cameramanul Frank Griebe, care a lucrat ulterior la toate proiectele cinematografice ale lui Tykwer.

După filmele de scurt metraj Because (1990) şi Epilogue (1992), Tykwer a realizat Deadly Maria, în 1993, primul său film de lung metraj. Filmul a fost lansat în 1993, la Hof Film Festival, şi a fost prezentat la alte peste 60 de festivaluri de film din lume.
Împreună cu Ştefan Arndt, Wolfgang Becker şi Dani Levy, Tykwer a înfiinţat compania de producţie X Filme Creative Pool în 1994. Arndt, unul dintre producătorii filmului Deadly Maria, i-a alcătuit lui Tykwer o echipă de producţie redutabilă – în colaborare cu regizorul adjunct, Maria Köpf.

Tykwer a scris scenariul pentru Life is All You Get împreună cu Wolfgang Becker în 1995-1996, înainte de a regiza cel de-al doilea film de lung metraj al său, Winter Sleepers (1997). Unul dintre colaboratorii săi pentru acest film a devenit realizatorul său de sunet, sound designerul şi mixerul Matthias Lempert, care de atunci, a lucrat la toate filmele lui Tykwer.

În 1998, Tykwer a realizat Run Lola Run, filmul care a constituit primul hit internaţional produs de casa de filme X Filme şi care, probabil datorită structurii lui narative, a devenit succesul anului în Germania. Filmul a fost răsplătit cu peste 30 de premii în toată lumea.

Succesul celui de-al patrulea film al lui Tykwer, The Princess and The Warrior (2000), pentru care Tykwer a lucrat din nou cu Franka Potente – care jucase rolul Lolei din filmul anterior – s-a soldat cu înfiinţarea unei noi companii de distribuţie, X Verleih AG. Filmul a mai marcat şi cooperarea regizorului cu editorul Mathilde Bonnefoy şi scenograful Uli Hanisch, relaţie profesională extrem de fructuoasă, care durează şi astăzi.

În 2002 a apărut Heaven, primul film de limba engleză al lui Tykwer, bazat pe scenariul realizatorului polonez Krzysztof Kieslowski. Produs în co-producţie de către X Filme şi Miramax, avându-i în rolurile principale pe Cate Blanchett şi Giovanni Ribisi, filmul a fost prezentat în deschiderea Festivalului International de Film de la Berlin, în 2002.

În August 2002 Tykwer a realizat filmul scurt True, cu Natalie Portman şi Melchior Beslon, care a făcut parte din filmul de lung metraj Paris, Je T’aime, un proiect cinematografic în care mulţi regizori renumiţi au fost invitaţi să creeze câte un episod simbolic pentru cele 20 de arondismente ale Parisului.

După patru ani de muncă a apărut pe ecrane, la 14 septembrie 2006, cel mai elaborat film al lui Tykwer de până acum, Perfume. Deşi filmul a avut parte de critici contradictorii în presă, transpunerea pe ecran a bestsellerului lui Patrick Süsskind, produs de Bernd Eichinger şi interpretat de actori ca Ben Whishaw, Dustin Hoffman, Alan Rickman şi Rachel Hurd-Wood, i-a adus lui Tykwer cele mai mari încasări de până acum. Filmul a rămas în topul cinematografic mai multe săptămâni, repurtând cel mai mare succes de casă in Europa, Asia şi America de sud.

În Septembrie 2008, Tykwer a regizat filmul scurt The Inside of Things, care face parte din compendiul DVD al lui Alexander Kluges, pe tema Capitalului lui Karl Marx.

În octombrie, Tykwer a început filmarile pentru filmul scurt Feierlich Travels, contribuţia lui Tykwer al proiectul Germany 09, în cadrul căruia peste 12 realizatori germani îşi prezintă perspectiva asupra situaţiei sociale, culturale şi politice din Germania de astăzi.

În Noiembrie 2008, Tykwer a supervizat filmările pentru producţia Kenyan-German, Soul Boy, un film cu buget redus, turnat aproape exclusiv în cea mai săracă provincie a Africii, Kibera (Nairobi). Tykwer şi tânăra regizoare ganezo-kenyana Hawa Essuman, au realizat filmul pe baza unui scenariu scris de scriitorul Billy Kahora, din Nairobi."

(Franka Potente)

Run Lola, Run este povestea lui Manni şi a prietenei lui, Lola, care încearcă să îl salveze pe acesta de la moarte. Manni face greşeala fatală de a uita în metrou o geanta cu 100.000 de marci. Banii nu erau ai lui, ci erau primiţi în grijă de la Ronnie, un traficant de automobile. El a pierdut o sumă mare de bani, aşa că se simte nevoit să o sune pe Lola să faca rost de banii unor criminali care îl ameninţa cu moartea. Ea are la dispoziţie fix 20 de minute pentru a face rost de bani lichizi şi de a ajunge în mâna lor.


Vă aşteptăm la film de 1 mai,
Echipa Clubul Cinefililor.