sâmbătă, 31 decembrie 2011

Închidem un an cinefil (2011) și deschidem altul (2012)

Portretul clubului la şase ani de tinereţe

Sala Diotima, acest cuib al Clubului Cinefililor în care colcăie din lună în lună idei noi despre regizori vechi parcă de când lumea (odată proiectaţi capătă o nemurire despre a cărei natură doar noi ştim), acest loc este singurul incapabil de a povesti câte au văzut pereţii săi - de o aşa mare greutate de cuvinte, imagini în culori şi alb-negruri, coloane sonore şi emoţii emanate în timpul fiecărei reprezentaţii, parcă mereu la prima vizionare se cojesc des şi au nevoie de noi tencuieli şi noi straturi de var pe alocuri. În ceea ce priveşte scaunele, acestea cum să nu penduleze şi să se rupă când de şase ani aceşti sectanţi pasivi ai cinemaului, şi implicit cinematici, aceste păsări de noapte ori de câte ori fac maratoane, se îndepărtează şi se apropie de ecranul parcă neîncăpător, puţin vizibil, dar viu? Mochetele, nu mai spun! În afară de faptul că-s mereu mânjite de obiecte din decorul unor cadre de prin filme şi de peste tot te poţi înţepa în fragmente de replici desprinse autarhic din subtitrări, acestea sar din şuruburile încheieturillor în care sunt prinse de s-ar zice că-s suflate de alizeele ieşite din unele filme ale lui Kurosawa, de respiraţiile clovnilor lui Fellini, de emanaţiile introspective ale lui Bergman, de vâjâitul apelor lui Tarkovski, şi pare că piticii lui Herzog, la stingerea luminilor, ar da năvală afară din ecran cu motocicletele şi-ar ferfeniţí totul în râsurile lor pârdalnice sfidându-şi oniric tatăl bătrân şi înţelepţit (altfel) pe la festivaluri de film. Despre iluminat nici nu mai încape vorbă! Becurile se ard mereu ca ecplisate de torenţii de lumină ce izbucnesc luând amfiteatrul pe sus cu străfulgerări şi aşezându-l la loc pe nesimţite. Din când în când se mai deschide câte o fereastră îngustă pe unde pătrunde primăvara nesfârşitul vis verde al trunchiurilor de afară ce nu-şi mai contenesc paza de colonade greceşti. Abia noaptea târziu sala se linişteşte din întreaga sa fiinţă; spre dimineaţă foalele ei se pregătesc să se umfle iar pe sub pardoseală întru viitoare bună vedere. 
Până acum şase ani Diotima avea alt chip, unul incert, fără trăsături distincte despre care să se ştie exact unde încep şi unde se termină, iar viaţa sa era una cu prea puţine sensuri şi liniară aşa cum nu va mai fi niciodată.
Cătălin-Mihai Ştefan


Ioana Murariu a adunat numele celor incluși, mai de aproape sau mai de departe, în echipa Clubul Cinefililor și ne-am gândit să ne prezentăm în grup mare și dinamic, așa cum a fost și anul cinefil 2011. 
Trecem spre anul cinefil 2012, dorindu-vă un sac de filme bune asimiliate, rezistență sporită în fața superficialității și descoperiri consistente în lumea filmului!


Echipa Clubul Cinefililor.

marți, 20 decembrie 2011

Miercuri, 21 decembrie 2011, nu se proiectează niciun film!

Astăzi, 21 decembrie 2011, NU SE VA PROIECTA niciun film! 
Practic, anul cinefil s-a încheiat pentru noi miercurea trecută, pe 14 decembrie 2011, la proiecția celui de-al doilea film din cadrul medalionului dedicat regizorului Mel Brooks. Vom lua o bine meritată pauză de Sărbători și ne vom revedea în ianuarie! Urările cinefile vor veni puțin mai aproape de zona împricinată! 

Echipa Clubul Cinefililor.

duminică, 18 decembrie 2011

Cinefilii la munte în Piatra Craiului (decembrie 2011)

A noua ieșire cinefilă a fost ca o cireașă de pe tort la final de an, căci ne-am aventurat pe un munte destul de impresionant, care te solicită și te răsplătește mai mult față de alte locuri montane. Ne-am adunat 8 omuleți și am luat drumul Craiului, unde am avut parte de o falie de timp atât de frumoasă, încât nu ne dorim decât să revenim și să facem toată creasta. Povestea este spusă de Daniela Abageru în două episoade: 
Piatra Craiului - prima parte 
Piatra Craiului - partea a doua

 (la Cabana Curmătura - Daniela Abageru, Irina Petrescu, Claudia Cojocaru, 
Raluca Grigoriu, Ciprian Mihalache, Georgiana Lucache, Ioana Murariu, George Grosu)

(pe creasta Pietrei Craiului, înaintând spre Vârful Ascuțit, la 2150 m)

 (Zărnești  - văzut din capătul crestei Pietrei Craiului)

luni, 12 decembrie 2011

Reacție la conflictul Nichita Danilov-Dan Mititelu

Domnule Director Nichita Danilov,

În calitatea mea de coordonator al activității Clubului Cinefililor de aproape 6 ani și de colegă cu toți cei care activează la Casa de Cultură Mihai Ursachi, bugetari sau voluntari, am fost ținută la curent în mod transparent cu modul în care conflictul dintre domnia voastră și Dan Mititelu a degenerat într-o formă greu de acceptat în condițiile democrației în care susținem că trăim de atâția ani. 

Clubul Cinefililor nu ar fi existat dacă Dan Mititelu nu se gândea în aprilie 2005 să îi pună temelie trainică și să ilustreze cum ar trebui să arate un astfel de proiect. Am învățat de la el și de 6 ani, împreună cu o mână de oameni voluntari, ducem mai departe vizionarea miercuri de miercuri a unui film prin care se cultivă pasiunea cinefilă ieșeană. Suntem la impresionantul număr de 448, adică 73 de regizori, cred că ne merităm eticheta de unul din proiectele culturale săptămânale longevive ale Iașului și vrem să ne continuăm (și îmbunătățim) activitatea. Singurul sprijin pe care îl primim este gratuitatea accesului la Sala Diotima, restul de muncă fiind depus fără a exista vreo retribuție, fără perceperea vreunui bilet la intrare, ci doar pe baza pasiunii pentru arta cinematografică. Ne promovăm prin internet, căci ne-ați restricționat popularizarea prin afișe, dar ne-am adaptat și existăm și în aceste condiții.

Mă adresez dumneavoastră de pe poziția muncii care îmi confirmă activitatea realizată în scop de culturalizare și o fac pentru că am asimilat principiul faptelor consecvente de la omul cu care dumneavoastră sunteți în conflict. Atât Clubul Cinefililor și Clubul Fotografilor sunt ideile lui Dan Mititelu și, atâta timp cât s-a ocupat sau i s-a permis să se ocupe de ele, reacțiile au fost pozitive, iar Casa de Cultură și-a justificat (și încă își justifică) menirea și prin intermediul lor. Sunt evidențe ce nu pot fi negate în niciun mod, iar oamenii care ne-au călcat pragul la proiecții și personalitățile care ne-au felicitat (ultimul fiind Nicolae Cabel, în mai 2011) pot confirma acest lucru. 

Toți cei care activăm voluntar la Casa de Cultură ne dorim doar o atmosferă de susținere a faptelor de cultură, iar acest conflict o sufocă de aproape un an de zile, ajungând deja în zona unor măsuri absolut greu de digerat. Încetarea acestei tensiuni ar fi de bun augur pentru toți cei doritori de a face activitate culturală și nu de a fi martori la absurdități care nu se mai termină. 

Vă solicit să încheiați conflictul pentru ca Dan Mititelu să își poată relua activitățile, pentru a continua să formeze oameni care să considere necesară consolidarea culturii în zona ieșeană, pentru a putea și construi, nu doar dărâma. Energia investită în acest conflict ar putea fi foarte bine folosită în scopuri mai înălțătoare și orientate spre cum putem îmbunătăți, nu doar eroda ceea ce am găsit bun. 

Închei respectuos, exprimându-mi speranța că va conta ceea ce gândesc oamenii care activează în instituția bugetară pe care o conduceți.

Daniela Abageru,
Coordonator Clubul Cinefililor.

P.S.: 

1) Informații suplimentare despre acest conflict: 
http://dan-mititelu.ro/alternative/?page_id=4550
http://dan-mititelu.ro/alternative/?page_id=4568
http://dan-mititelu.ro/alternative/?page_id=4605

2) Orice reacție cinefilă poate poposi drept comentariu sub această postare.

duminică, 11 decembrie 2011

Miercuri, 14 decembrie 2011 - 448 - "Tânărul Frankenstein"


Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 14 DECEMBRIE 2011 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului american MEL BROOKS:

"TÂNĂRUL FRANKENSTEIN"
("Young Frankenstein", 1974 - alb/negru - 106 minute)
*subtitrare în română


Frederick Frankenstein, un renumit medic din Statele Unite, este nepotul celebrului baron Victor von Frankestein, dar celebritatea numelui său îl deranjează, încercând chiar să convingă lumea că numele său se pronunță altfel. După ce va primi vizita lui Gerhart Falkstein, care-i adusese testamentul bunicului său, Frankenstein va lua decizia să meargă la castelul familiei sale din Transilvania. Odată ajuns acolo va face cunoștință cu frau Blucher (care era un fel de menajeră la castel), Igor, a cărui familie se afla de câteva generații în slujba familiei lui Frankenstein, și Inga, pe care Falkstein i-o trimisese ca asistentă de laborator, în caz că va dori să-și continue cercetările acolo. Printr-un concurs de împrejurări Frankenstein va descoperi laboratorul și însemnările bunicului său și va ceda tentației de a repeta și el experimentul. Lucrurile nu vor ieși așa cum s-ar fi așteptat, Igor aducând în loc de creierul unui geniu, un creier anormal.

Vă așteptăm la ultimul film din anul nostru cinefil 2011, 
Echipa Clubul Cinefililor.

luni, 5 decembrie 2011

CineMaraton POVEȘTI REALE ÎN FILM - 10/11 decembrie 2011 (sâmbătă spre duminică) - de la 21.00 la 04.30

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi 3 filme în cadrul CineMaratonului POVEȘTI REALE ÎN FILM sâmbătă spre duminică, 10/11 decembrie 2011:
1. de la ora 21.00
Aleksei Uchitel:Kray"
“Kray”,  2010  –  color  -  124 minute
*subtitrare în română


2. de la ora 23.30
Eric Rothermund: Sophie Schollultimele zile
“Sophie Scholl – Die letzten tage”,  
2005  –  color  – 120 minute
*subtitrare în română


3. de la ora 02.00                              
Clint Eastwood:Invictus
Invictus,  2009  –  color  -  134 minute
*subtitrare în română


Organizator: Daniela Abageru

duminică, 4 decembrie 2011

Miercuri, 7 decembrie 2011 - 444 - "Șei în flăcări" - medalion regizorul american MEL BROOKS

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 7 DECEMBRIE 2011 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion dedicat regizorului american MEL BROOKS:

"ȘEI ÎN FLĂCĂRI"
("Blazzing saddles", 1974 - color - 93 minute)
*subtitrare în română

(regizorul Mel Brooks)

Mel Brooks și-a început cariera ca și comediant. El a găsit o satisfacție mai mare în lucrul în spatele scenei, devenind scenarist de comedie pentru televiziune. Brooks a trecut mai târziu la film, lucrând ca actor, regizor, scenarist și producător. Primul film al lui Brooks a fost Criticul (1963), o satiră animată a cinematografiei ezoterice, conceput de Brooks şi regizat de Ernest Pintoff. Filmul de scurt metraj a câștigat un premiu Oscar. Brooks a creat alături de Buck Henry seria TV de succes Get Smart, avându-l în rolul principal pe Don Adams, ca un agent secret stângaci.

Primul film artistic de lungmetraj al lui Brooks, The Producers, a fost o comedie neagră despre doi parteneri de teatru, care încearcă să creeze în mod deliberat cel mai prost spectacol de pe Broadway. Filmul a fost atât de curajos în satira sa (de remarcat este reprezentația "Springtime for Hitler"), încât studiourile majore nu s-au atins de el. Brooks a găsit în sfârşit un distribuitor independent, care l-a lansat ca un film de artă, ca o atracție de specialitate. Filmul a primit un Oscar pentru cel mai bun scenariu original. Brooks l-a transformat mai târziu într-un muzical, care a devenit un mare succes pe Broadway, primind 12 premii Tony, performanță la care nu s-a mai ajuns nici până astăzi.

Cele două filme cu cel mai mare succces financiar au fost lansate în 1974: Blazing Saddles (co-scris cu Richard Pryor, Andrew Bergman, Norman Steinberg şi Alan Uger), şi Young Frankenstein (co-scris cu Gene Wilder). A avut apoi o idee îndrăzneaţă: primul lungmetraj de comedie fără sunet de patru decenii: Silent Movie (co-scris cu Ron Clark, în 1976) avându-l pe Mel pentru prima dată într-un rol principal, cu Dom DeLuise şi Marty Feldman ca ajutoarele sale. În anul următor a lansat parodia la adresa lui Hitchcock, High Anxiety (de asemenea, scris cu Clark), fiind primul film produs de însuși Brooks. Este unul dintre puținii artiști care au câștigat un Emmy, un Grammy, un Tony și un Oscar.

(scenă din Șei în flăcări)

"Vă mai amintiți zilele când umanitatea râdea de ea însăși? Acest film ne trimite într-o eră mai inocentă, în care PC-ul nu reprezenta decât două litere puse una lângă alta. Rasismul din filmul acesta îi ironizează pe albi! Niciun negru din film nu joacă un rol negativ. Țăranii americani (rednecks) sunt criticați. E un film atât de amuzant, de la scena de deschidere cu șina de cale ferată până la final când protagoniștii se îndreaptă spre apus într-o limuzină, pentru că este obosit calul.
Fiecare personaj e unic și amuzant, de la șeriful negru (acum, e de actualitate acest fapt, nu credeți? În 1874 un șerif negru, iar acum, în 2008, un președinte negru.), la personajul lui Gene Wilder...de la Hedley Lamarr la Guvernatorul jucat de Mel Brooks. Însă să nu o uităm nici pe Madeline Kahn, care, pentru al ei Lili Von Shtuup, a primit o nominalizare la micul Oscar. Pe mine m-a distrat o ora și 20 de minute și sper ca și la voi să aibă același rezultat." (Bogdan Monoran)

Vă așteptăm la penultimul film de medalion de anul acesta,
Echipa Clubul Cinefililor.