Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 14 IULIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion ZHANG YIMOU:
"APRINDEȚI LANTERNELE ROȘII"
("Da hong deng long gao gao", 1991 - color - 125 minute)
*subtitrare în română
(actrița Gong Li - o descoperire a regizorului Zhang Yimou, care apar frecvent în filmele sale)
Songlian, o fată de 19 ani, este foțată de mama sa vitregă să se căsătorească, deoarece tatăl ei a murit și, în consecință, ea nu își mai poate continua studiile la universitate. Tânăra va deveni a patra soție a unui om bogat și va pătrunde într-o lume închisă, puternic ritualizată, în care identitatea și dorința proprie nu sunt lăsate să respire liber. În fiecare noapte, soțul alege unde va dormi și cu care din cele 4 soții și anunță acest lucru prin aprinderea lanternelor roșii la casa celei alese. Invidia apare inevitabil, o competiție se insinuează între cele patru și slăbiciuni umane sunt scoase pe nesimțite la suprafață.
Filmul aruncă o ocheadă în interiorul unor ritualuri vechi ce fac presiune asupra spiritului uman: în lumea actuală aceste tradiții nu mai au relevanță, dar în China este încă o adevărată problemă deschiderea educației pentru femei, întrucât multe familii sărace au ca opțiune pentru fiice căsătoria. Fie că există o lungime de undă spre lumea actuală, fie că nu, filmul analizează relația dintre bărbați și femei din punct de vedere al interacțiunii umane și sunt multe aspecte subtile inserate (spre exemplu, bărbatul nu apare frontal niciodată, ci doar prin voce sau spate, cele expuse fiind femeile).
Zhang Yimou concentrează tensiunea în filmele sale asupra femeilor, fiind interesat de transmiterea ritualurilor, culturii, prin ochii lor și nu putem decât să vă invităm în Copou să vedeți cum reușește,
Echipa Clubul Cinefililor.
Cu oarecare întârziere (și cu posibilitatea de a repeta ceva discutat la club): se pare că "DRUMUL SPRE CASĂ" ("Wo de fu qin mu qin", 1999) - primul film din cadrul medalionului Zhang Yimou a fost dedicat lui Abbas Kiarostami și a fost influențat de "GUSTUL DE CIREŞE" (“Ta'm e guilass", 1997) pe care l-am putut vedea toamna trecută la club (sursa: http://www.imdb.com/title/tt0235060/trivia?tr0571831).
RăspundețiȘtergereLegătura mi se pare cu atât mai surprinzătoare cu cât Kiarostami pleda pentru filme ne-emoționale în care spectatorul să poată asimila problematica filmului fără să fie "furat" de sentimente (dacă îmi amintesc bine din documentarul prezentat atunci), pe când filmele lui Yimou tind să fie, dimpotrivă, foarte lirice.
Datorită structurii ("narațiunea în ramă" - personajul feminin ajuns la bătrânețe / povestea de iubire din tinerețe) și a romantismului care domină povestea aș fi văzut mai degrabă o influență din Titanic (mai ales fiindcă era o referință explicită în posterul care e clar vizibil la un moment dat.
Din păcate însă nu am reușit să găsesc articole / interviuri care să susțină vreuna din legăturile sugerate mai sus. Poate altcineva are mai multe detalii?
Până atunci... mă pregătesc pentru filmul de diseară (cu două ore întârziere din cauza fusului orar) :)
Ștefane, Ștefane, ia să faci tu bine și, în limita timpului disponibil și al gusturilor, să ne dai detalii cu privire la ce mai afli, ce asocieri cinematografice mai faci, pentru că eu am să "urc" în postările de bază toate precizările.
RăspundețiȘtergereEu m-aș bucura să fac loc unui co-echipier la prezentarea filmelor sau la nuanțarea unor aspecte (chiar dacă sunt după vizionare). Eu sesisez niște lucruri, tu altele, alții și așa, prin perspective multiple, înțelegem filmul profund. Se zvonește că acolo unde își pun mai mulți mintea, drumurile se străbat mai repede.
Nu te-am exploatat cinefil cât ai fost prin țară, trebuie să recuperez de la distanță. Indiferent de cele 2 ore diferență de fus orar.
Mulțam fain pentru detalii și pentru că ești cu noi pe baricade și....miercurea e "miercurea cinefilă" chiar și la atâtea sute de kilometri distanță.
Daniela Abageru.
Nimic nu mi-ar plăcea mai mult decât să particip la un club cinefil la care să se discute filmele prezentate. :) Experiența mea personală (foarte limitată) mi-a arătat că astfel de tentative sunt greu de susținut - de aceea am tot respectul și admirația pentru clubul cinefililor exact așa cum este el acum.
RăspundețiȘtergereDe altfel am încercat să atrag cunoscuți aici în Southport la "seara cinefilă" însă nu e nimeni interesat - lumea de aici pare convinsă că "filmele alb-negru sunt plictisitoare(??!!)" și e mult de lucru să aduci pe cineva din punctul ăsta la cel în care să aprecieze un film de Antonioni. Așadar clubul nostru nu are, încă, o filială în UK - dar mă străduiesc. :)
Revenind la ce ai spus mai sus, într-adevăr, mai multe păreri ajută la înțelegerea filmului, dar o părere avizată ajută și mai mult! Nu este cineva în Iași "de meserie" care să prezinte filmele? Țin minte că acum vreo 2-3 ani s-a ținut un curs de... introducere în cinematografie sau ceva asemănător însă era contra-cost și era destul de scump. Oare cine a organizat cursul ăla nu ar vrea să se implice - o prezentare de 5-10 minute ar fi excelentă dacă știi deja ce să spui. Știu că în Iași există o facultate de teatru - nu este pe-acolo cineva care se pricepe și la film?
Bineînțeles, putem încerca și noi să găsim diverse informații pe Internet sau prin alte părți, dar ne-ar lipsi imaginea de ansamblu și simțul esențialului. Am putea să aflăm multe curiozități dar ne-ar putea scăpa mesajul artistic pe de-a-ntregul.
"The next best thing" rămâne totuși o documentare din surse de calitate și o sinteză scurtă dar informativă cam cum e digest-ul de acuma cu partea "tehnică" un pic mai extinsă.
În concluzie, învitația ta îmi face mare plăcere și am să încerc să contribui cu ce pot, dar tot cu speranța că poate atragem pe cineva cu mai multe cunoștințe cinematografice în jurul căruia să putem apoi broda ideile și asocierile noastre amatoricești. :)
Mersi mult,
Ștefan Panțiru
Ideea cu cineva avizat există de multă vreme în capul meu, dar, în 4 ani de zile de când mă ocup eu de Clubul Cinefililor m-am convins cu vârf și îndesat de un lucru (cel puțin la noi în Românica): nimeni nu face nimic pe gratis! Nici măcar un avizat în ale filmului! Nu îți vine nimeni pe degeaba, doar de dragul artei și al împărtășirii din ceea ce știe, miercuri de miercuri, adica de 50 și ceva de ori pe an, având pregătite 50 și ceva de discursuri și informație suficient de aprofundată pentru a fi discutată. De ce crezi că erau așa scumpe cursurile acelea de inițiere în fotografie? Mie mi-a plăcut mult Don Quijote în facultate și am vrut să văd cum este să fii ca el și de asta mă stresez, dar nu e deloc plăcut să te lupți cu morile de vânt.
RăspundețiȘtergereMi-aș dori din toată inima, dar sunt prea realistă ca să mă amăgesc. Am cunoscut oameni la club foarte avizați în privința filmului (Cristi Herescu de exemplu), dar nu le permite timpul să vină. Și atunci? Ce fac? Mă descurc prin resursele pe care le am la îndemână! În primul an de Club, Dan Mititelu pierdea 70 de ore făcând digest-urile cu sursele de informare, cu trimiteri, cu pagini scanate, cu critici, adica treaba făcută extrem de serios, ca la o mini-licență! Dar eu nu am atâtea ore și nimeni din cei care fac treabă voluntar la club nu are atâtea ore la dispoziție!
Sincer, eu sunt de formație lingvistică și literară, știu cum să abordez hermeneutic zona cuvântului scris, iar filmele de multe ori le iau din unghiul acesta, căci îmi este cel mai la îndemână. Resimt unele carențe la nivel de receptare în ceea ce privește: structura, compoziția, curentele cinematografice, artificiile de creație, unghiurile de filmare - detalii pe care le înveți la o școală, nu spicuind de pe internet.
Neorealism, expresionism, noul val francez, suprarealism, genuri, specii, toate presupun un limbaj și o înțelegere a mecanismului filmului ca formă și ca fond, iar atunci când intri în școlile cinematografice lucrurile se complică pentru că ai două direcții: sincronică și diacronică și ține-te bine! După ce am citit "Teme și stiluri cinematografice" a lui Toma Lazăr am zis că nu mai îndrăznesc să scriu nbiciodată despre vreun film, căci nu am să reușesc să asimilez, fără o școală în această direcție, domeniul cinematografic. Dar, nu e chiar așa! Suntem iubitori de filme, nu experți de talia lui Ebert. Ne putem perfecționa și asta și doresc celor care vin la club!
Este fascinant, dar din perspectiva mea sunt conștientă că filmul nu e o carte! Cultiv o pasiune prin acest club și împrăștii microbul în jur, pe unde se poate și cred că vital este să vezi filme bune, care te fac să gândești și apoi să te stresezi referitor la semnificații profunde și alte aspecte solide din critica de film!
Așa că, dacă afli de vreun doritor anunță-l că este așteptat la Club să transmită din ceea ce știe! Până atunci, ne descurcăm cu entuziasmul nostru, atâta cât o mai ține!
De pe malul românesc,
Daniela Abageru
Salutări de la Alin Cehan. Am fost într-o gașcă mai mare la Vama Veche și ne-am dat seama că amândoi te știm. Ce mică e lumea!
RăspundețiȘtergereMulțumesc de salutări - într-adevăr, lumea e tot mai mică :)
RăspundețiȘtergereNu pot să spun că sunt chiar surprins de ce-ai povestit, sunt surprins doar că încă ești pe poziții și încă cu energie și cu pasiune. Apreciem asta mai presus de toate și sper ca entuziasmul să mai țină.
Într-adevăr, cum ai spus și tu, pentru cei mai mulți timpul este cea mai mare problemă, îmi închipui că îți ia mult să scrii toate introducerile săptămână de săptămână. Dar se pune și întrebarea dacă treaba în sine... se merită? E cineva interesat să asculte / citească comentarii? Poate cei care vin la film nu mai au la rândul lor energia și timpul să asculte o critică, fie ea de 5 minute. Altfel spus, care e publicul țintă?
Am numărat zece nume în descrierea profilului clubului ca alcătuind echipa de bază. Luând numărul ca reper, dacă zece persoane ar fi interesate să afle mai multe lucruri despre film, sunt sigur că o discuție (virtuală sau reală) în care fiecare să vină cu părerile lui, mai mult sau mai puțin documentate, fiecare după timpul pe care îl are la dispoziție ar fi foarte interesantă. Pot spune asta cu încredere - pt că după fiecare film treceam drumul cu Andrei Mihăilă (salutare, Andrei!) la Add's Place și discutam pe marginea lui de la 5 minute o oră, după cât de interesant era subiectul.
Până la urmă ajung la ce ai spus în primul tău mesaj, că în lipsa unei prezentări critice din partea cuiva anume, putem pur și simplu schimba idei între noi - pe modelul teză - antiteză - sinteză :), dacă măcar câteva persoane sunt dispuse să se implice în discuție.
Sunt curios - digesturile si materialele lui Dan Mititelu sunt disponibile undeva? Au fost multe filme bune înainte să încep să frecventez clubul pe care aș vrea să le recuperez.
P.S. Miercuri peste două săptămâni, adică pe 4 august, sunt în Iași - cine vine la o clătită după film? :)
La începutul Clubului, când Dan Mititelu făcea acele digest-uri consistente, nu am dat așa mare atenție: eram orientată spre vizionarea filmelor, iar în articolele și sursele indicate de el în acele sinteze erau multe trimiteri de domeniu cinematografic și nu reușeam să mă descurc în ele. Așa că mi-am spus că prima etapă este gustarea și apoi degustarea rafinată. În consecința, nu am adunat acele digest-uri! Poate Octavian a făcut acest lucru că el are fire de om-arhivă - am să întreb!
RăspundețiȘtergereÎn echipa pe care am scris-o la prezentarea clubului, cei tineri sunt ștrumfii (care au pus afise la Fatih Akin) pe care încerc să îi momesc spre filme bune: sunt în etapa de a se descâlci și a alege, dar vin la filme din inițiativă proprie și tot e o izbândă.
Public-țintă? Bună întrebare! O să dezvoltăm noi subiectul la clătite după filmul din 4 august. Și sigur vor mai fi "solicitanți"! Iar "Ararat", filmul din acea miercuri, chiar poate duce la niște discuții cel puțin interesante (zic eu)!
Daniela