Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 7 IULIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion ZHANG YIMOU:
"EROUL"
("Ying Xiong", 2002 - color - 100 minute)
*subtitrare în română
Fiind un film deosebit la nivel vizual, vă propun să vă "înfruptați" în avans din această calitate:
"Eroul este o poveste despre iubire, înșelăciune, răzbunare și, mai presus de toate, despre onoare. Acțiunea filmului este bazată pe legenda tentativei luiJing Ke de a-l ucide pe regele Qin (227 î.Hr). Aceasta debutează în China Antică, atunci când Regele Qin-ului pornește o amplă campanie sângeroasă de expansiune. Devine, însă, ținta asasinilor Cer, Zăpadă Zburătoare și Sabie Ruptă." - cam așa este prezentat succint acest film nominalizat la Oscar în 2003 la Categoria Cel mai bun film străin și posesorul a 26 de premii de profil.
Ce este uimitor la acest film? POVESTEA! Și modul în care Zhang Yimou creează magie în confruntări, cum plasează frumusețe vizuală la tot pasul, cum face din lupte și încleștări un adevărat regal de mișcări sincron, cum fărâmițează perspectiva privitorului subiectivizând firul epic și creând o aparentă confuzie doar pentru a ne duce spre un deznodământ total neașteptat.
Acesta nu este un film de karate! Nu este un film cu "bătaie" gratuită! Nu este inclus în rândul celor care întrețin gustul pentru expunerea forței brute! Este total opus acestor tipuri de film: este o manieră ambițioasă și personalizată de a transmite cinematografic o legendă și, cum timpul mitic este intrinsec asociat, Zhang Yimou nu face decât să creeze ideea de mitic din punctul său de vedere. Legendă nu presupune un adevăr incontestabil, ci doar o posibilitate de adevăr și atunci transmiterea a trei variante relativizează perspectiva, dar nu o distruge: toate converg spre deznodământ încet și sigur!
Unii ar putea considera acest film ca nefiind unul de artă, ca fiind încadrabil în categoria semi-comerciale, că mizează excesiv pe efecte speciale, că exagerează, dar consider că i s-ar minimaliza valoarea punând atât de expeditiv etichete negative/critice. Cea mai sigură manieră pentru a vă face o părere este să îl vizionați voi înșivă, așa că vă invităm în Copou, la Sala Diotima, să fiți uimiți!
Echipa Clubul Cinefililor.
***Precizare făcută de Ștefan Panțiru, un cinefil aflat departe de noi, dar aproape prin pasiunea pentru film:
"Întru totul de acord cu descrierea Danielei. Aș mai adăuga un mic detaliu care mi se pare fascinant în acest film: limba mndarină care după părerea mea adaugă un plus de muzicalitate și de ritm filmului.
Nu pot spune că fac diferența între mandarină și limba chineză - poate chineza obișnuită ar fi sunat la fel pentru mine - însă în orice caz discursurile sunt memorabile și numai prin muzicalitate.
Vizionare plăcută,
Ștefan P. (din Southport, UK)
***Precizare făcută de Zudao:
"O mică precizare: limba chineză ca atare nu există, chinezii vorbesc diferite dialecte, mai mult sau mai puțin inteligibile între ele. Mandarina este limba standard, cel mai des asociată cu "chineza" (și cantoneza este destul de răspândită, în principal în Hong Kong, iar dacă ar avea același sistem de scriere ar fi considerate limbi diferite). Muzicalitatea limbii este dată, mi se pare, de cele 4 tonuri, ceea ce face o plăcere din ascultarea de poezii recitate."
Întru totul de acord cu descrierea Danielei. Aș mai adăuga un mic detaliu care mi se pare fascintant la acest film: limba mandarină care după părerea mea adaugă un plus de muzicalitate și de ritm filmului.
RăspundețiȘtergereNu pot spune că fac diferența între mandarină și limba chineză - poate chineza obișnuită ar fi sunat la fel pentru mine - însă în orice caz discursurile sunt memorabile și numai ca muzicalitate.
Vizionare plăcută (din Southport, UK)
Stefan P.
Mulțumesc mult pentru precizarea făcută! Perfect de acord cu muzicalitatea acestei limbi care pare populată de cele mai fascinante "ș"-uri și "h"-uri și consoane împiedicate în gât.
RăspundețiȘtergereAm să îmi iau libertatea, cu permisiunea ta, desigur, de a include precizarea făcută în postare, căci merită să fie reținută.
Daniela Abageru.
O mică precizare: limba chineză ca atare nu există, chinezii vorbesc diferite dialecte, mai mult sau mai puţin inteligibile între ele. Mandarina este limba standard, cel mai des asociată cu "limba chineză" (şi cantoneza este destul de răspândită, în principal în Hong Kong, iar dacă nu ar avea acelaşi sistem de scriere ar fi considerate limbi diferite). Muzicalitatea limbii este dată, mi se pare, de cele 4 tonuri, ceea ce face o plăcere din ascultarea de poezii recitate.
RăspundețiȘtergere