Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 3 FEBRUARIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion WALTER SALLES:
"PĂMÂNT STRĂIN"
("Terra Estrangeira", 1996 - alb/negru - 100 minute)
*subtitrare în engleză
(Walter Salles)
(scenă din Terra Estrangeira)
Filmul brazilian nu este foarte bătrân, dar afirmă cu tărie ceea ce reprezintă esența sa.
America latină este un continent nedescoperit încă din punct de vedere spiritual. Este un creuzet în care se topesc credințe, obiceiuri ce nu au fost definite și care, de fapt, constituie realitatea cotidiană. Identitatea culturală a acestui spațiu implică o reconsiderare a noțiunii de timp: "prezentul nu este decât o permanentă operație de adunare. Fiecare zi se adună cu cea dinainte și cu cea următoare. În fiecare zi suntem creația trecutului nostru. Tot ceea ce facem în momentul prezent este doar continuarea a ceea ce am făcut până în acest moment, chiar dacă o atitudine sau o hotărâre neașteptată poate provoca o reacție negativă de refuz sau respingere", spune scriitorul Alejo Carpentier în Recurs la metodă despre matricea stilistică a cărui spațiu îi aparține și care poate suferi o extrapolare la nivelul condiției umane.
America latină își începe timpul într-un dublu sens: este unul propriu, de dinainte venirii europenilor și cel de după acest moment de turnură. Este ca și cum două straturi se suprapun, devin complementare uneori, divergente alteori și duc la crearea unei lumi total diferite, o lume în care mituri precum miraculosul, realismul magic, dictatorul, conflictul excentric, sărăcia exacerbată, fanatismul, vitalitatea copleșitoare sunt puncte cheie pentru pătrunderea în nivelele identitare. Cert este că prezentul Americii latine este profund dependent de trecutul ei neliniștit și neîmpăcat, iar acest fapt transpare până în arta filmului.
Walter Salles ne aduce în față prin Terra Estrangeira problema țării mamă și a țării de împrumut: Brazilia și Portugalia. Personajele par a le confunda sau a migra spiritual spre una dintre ele, negasindu-se până la capăt acasă în niciuna. Pare o lume decadentă, surprinsă la mijlocul creșterii, într-o furie a ruperii de rădăcini, o lume în care alb/negrul are nuanțe imprevizibile.
Vă așteptăm să faceți cunoștință cu un alt spațiu cinematografic,
Echipa Clubul Cinefililor.
Brazilian movies are my favorite movies among all those international movies. There are a few good international movies I watched this year.. Fetih a Turkish Movie, and Warriors of the Rainbow a Taiwanese movie.
RăspundețiȘtergere