Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 18 AUGUST 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion ATOM EGOYAN:
"CĂLĂTORIA FELICIEI"
("Felicia's Journey", 1997 - color - 116 minute)
*subtitrare în română
(Bob Hoskins și Elaine Cassidy)
Felicia, o tânără irlandeză naivă, fură economiile familiei sale şi porneşte în căutarea lui Johnny, pe care l-a cunoscut în euforia mariajului fratelui ei şi despre care ştie doar că lucrează în Anglia. Felicia începe astfel un periplu de-a lungul singurătăţii, deznădejdii, disperării, nebuniei şi morţii. Iar această lentă descindere în tenebre se derulează în cel mai banal decor cu putinţă: plecată dintr-un sătuc irlandez, Felicia ajunge să rătăcească prin cartierele periferice din Birmingham. Singură, fără bani şi fără speranţa de a-l mai regăsi pe Johnny, devine o pradă uşoară pentru Hilditch, un bărbat rece, machiavelic şi pervers, mereu pus la patru ace, care trăieşte în umbra unei mame defuncte, însă omniprezente.
Vă așteptăm în Copou,
Echipa Clubul Cinefililor.
azi nimic?
RăspundețiȘtergereBa da, Exotica {1994)...
RăspundețiȘtergereMă bucur să văd că iarăși sunt în dezacord cu Bogdan în legătură cu filmul pentru că îmi dă prilej la replică. :) Ba mai mult, urmând discuția cu Daniela și ideea mea că analiza unui film nu ar trebui să conțină un rezumat al acțiunii decât ca să dovedească ceva anume, am să încerc o scurtă analiză pe trei nivele, deci cumva ierarhică. Astfel, merg pe ideea următoare:
RăspundețiȘtergere1) filmul vrea să fie despre ceva, deci urmărește o idee (de exemplu, la un film pur de acțiune, ideea e redarea într-un mod cât mai antrenant a unei povestiri cu suspans, la Zhang Yimou ideea e legată de culoare și coregrafie, la Lynch e construirea elementelor de fantastic etc.),
2) ideea e apoi susținută cu un fel de argument, adică o construcție a cărei scop e să transmită acea idee (aici aș pune în general "găselnițele" regizorilor, procedeele pe care le place să le folosească)
3) metoda, sau concret, cum se transpune acea construcție în filmul pe care îl vedem noi (strict vorbind, o analiză de film tehnică se concentreaza pe studiul metodei, dar eu mă pricep la asta cel mai puțin).
Cred că cele trei nivele de mai sus ar putea fi "aplicate" analizei oricărei opere de artă dacă nu ai unelte mai potrivite de analiză la îndemână - cel puțin pentru mine e suficient așa. :)
1. Ideea (ce urmărește filmul)
RăspundețiȘtergereIdeea generală a filmului nu se îndepărtează prea mult de cele din Exotica și The Sweet Hereafter. Și în acest caz pare să fie incursiunea în gândirea unuor personaje cu un comportament deviant până aproape de ieșirea din câmpul valorilor etice - nu suficient cât să-l părăsească, dar suficient cât să-l lase pe spectator într-o zonă gri a thirellrului psihologic. Altfel spus nu intră cu totul în perspectiva personajului (de aici faptul că e doar o incursiune) și nici nu face un studiu pur psihologic (care ar fi ignorat că ceea ce face personajul "e rău" dacă e suficient de interesant). Mai mult decât atât, filmul nu pare să meargă spre thriller ci spre dramă.
Ideea asta generală (repetată și la celelalte filme) poate fi rafinată un pic mai mult - după cum observă și Roger Ebert în comentariul lui - și anume că prezintă femei tinere care suferă agresiunea bărbaților, dar în loc să o facă în modul convențional (personaj negativ / personaj vulnerabil / scapă-sau-nu-scapă) o face apropiindu-se suficient de mult de posibilul personaj negativ încât și el la rândul lui să devină o victimă. După cum spune și motto-ul filmului: "Things happen. Things take a turn.", ceea ce nu-l disculpă pe agresor, dar susține realismul problemei. E comod să știi cine e rău și cine bun, cine agresor și victimă, dar lucrurile se complică brusc atunci când știi și *de ce* cineva devine agresor iar altcineva nu poate să se apere.
Din ce am citit eu, ceva asemănător e și în "Colecționarul" de John Fowles.
2. Argumentul (cum susține ideea)
Filmul e bazat pe o carte a unui scriitor irlandez, William Trevor. E interesant că regizorul deși canadian a venit până aici în Marea Britanie să realizeze filmul. Din experiența mea de rezident fie și temporar al țării pot spune că filmul redă foarte bine atmosfera "britanică" - la fel de bine cum a redat și atmosfera americană în "The Sweet Hereafter".
Așadar argumentul - cum face filmul acea incursiune, cum realizează acea apropiere de personaje? În ambele cazuri apropierea se face prezentând fragmente din etape anterioare ale vieții lor precum și contextul actual în care trăiesc. Cele două fire narative își păstreaza independența până la urmă, altfel spus fiecare personaj e studiat individual chiar atunci când interacționează. Fiecare gând prezent e legat de o situație sau de o întâmplare din trecut care e indirect responsabilă pentru gândul prezent, astfel că există întotdeauna o *justificare*.
Ca să prevină alunecarea în thriller, filmul adoptă o anumită cadență care nu creează tensiunea specifică filmelor de acțiune ci o variantă mai temperată a tensiunii din filmele lui Hithcock cu accentul clar pus pe evoluția personajelor și nu pe aceea a povestirii.
3. Metoda (concret, cum se implementează argumentul)
Detaliile tehnice îmi scapă mai mult decât orice, dar cred că printre multele trucuri care creează toată magia se află tonul de culoare al filmului și decorurile în stilul anilor 50, care creează o atmosferă de monotonie și implicit de fatalitate - lucrurile se întâmplă încet dar neînduplecat.
Actorii au un rol hotărâtor în soliditatea filmului și din fericire fac o treabă excelentă. Bob Hoskins în rolul lui Hilditch e absolut perfect. Felul în care își leagă replicile una de alta, tonul liniștitor și atitudinea absolut bonomă dar totuși puțin prea binevoitoare, puțin prea aranjată și degajată sunt exact ceea ce trebuie ca să puncteze ideea de mai sus.
De asemenea camera are un stil aparte de a fi puțin "distrată", de a nu focaliza întotdeauna elementul central al scenei și de a se pierde către periferie.
În fine, o curiozitate, ca să zic așa: Arsinée Khanjian, soția regizorului, joacă în cam toate filmele lui. În filmul ăsta de exemplu era Gala (mama băiețelului Hilditch), în "The Sweet Hereafter" era Wanda, (soția hyppie dacă nu greșesc) iar în Ararat era Ani, mama lui Raffi. Apare și în Exotica, dar am auzit că filmul ăla, din motive tehnice nu s-a mai difuzat.
RăspundețiȘtergereObserv că am scris cam mult... Un semn era și faptul că am depășit de două ori cele 4000 de caractere admise pentru un comentariu, așa că am împărțit în trei.
Scuze pentru lungime, dar sunt convins că n-am să plictisec pe multă lume, pentru că practic nimeni n-o să citească.
Oricum, mulțumim pentru film și vizionare plăcută la următorul!
Stefan, să nu crezi că nu te citește chiar nimeni! După cum am vorbit și după Ararat, ai o gândire logică și ai nevoie ca ideile sa fie puse în raftul lor ca la o bibliotecă mare, cu index și fișă de descriere: este maniera ta de a face hermeneutică și este una sănătoasă care îi poate ajuta și pe alții să vadă fațede ale filmului, pe care poate le-au ignorat!
RăspundețiȘtergereFaptul că noi trei (eu, tu și Bogdan) am început să ne "expunem" receptarea filmelor pe care le vizionăm este un pas necesar pentru ca acest Club să fie într-adevăr rotund: propunerea filmului - vizionarea - receptarea - așezarea într-o ierarhie sau într-o barcă specifică.
Cam acesta ar trebui să fie un proces aproape complet de "digestie cinefilă" și, cu riscul de a părea uneori elitiști, nu avem decât de câștigat! Eu sper să își facă și alții curaj să se implice în aceste analize ale filmelor, pentru că sunt sigură că sunt destui care ar avea ce să trasmită!
Filtrul critic este un semn de inteligență activă și nu cred că face rău. Dimpotrivă!
Daniela Abageru.
P.S. La filmul acesta am să fac pas pentru că am fost plecată, dar vine filmul următor!
Ei, chiar dacă nu ar citi nimeni tot e interesant de analizat :)
RăspundețiȘtergereIerarhia logică mă ajută la referințe și la construcția de blocuri de idei. De asemenea mă ajută să nu mă repet. Și dă un plus de acuratețe și de obiectivitate. Cam de asta îmi place să merg în partea asta mai degrabă în partea digresiunilor, dar sunt unele persoane care se descurcă excelent în direcția opusă și scriu artistic și de calitate fără pedanteria vreunui sistem.
Că tot te-am prins - mai ții minte ce filme mi-ai recomandat atunci? Știu că eu ți-am zis de "India Song" de M. Duras și de "Histoire(s) du cinema" de J.-L. Godard.
De asemenea, am putea prezenta și cărți legate de cinema? Mă ofer să scriu despre "Răul, bunul și urâtul" a lui A. Gorzo și despre "De ce vedem filme" a lui A. Leo Șerban (cu mențiunea clasică "dacă reușesc să-mi fac timp").
Se pot prezenta și cărți, de ce nu? Tot muncă cinefilă este!
RăspundețiȘtergereȘtiu că ți-am recomandat Resnais - "Hiroshima, Mon Amour", Bunuel - "El Angel Exterminador", Angelopoulos - "Pasul suspendat al berzei" (inclusiv "Landscape in the mist", "Ulysse's gaze", "Eternity and a day"). Discutasem și de Bergman și Fellini vis-a-vis de stabilirea valorii și de "grei". Si cred că am amintit și de Deepa Mehta cu "Water", că era proaspăt vizionată. Oricum, totul a pornit de la Bella Tarr!
Cam asta îmi aduc aminte! Dacă am mai uitat sau am încurcat, reluăm discuția, doar că există "riscul" să apară și alte recomandări, de ambele părți!