Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 23 MARTIE 2011 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion FRANK CAPRA:
"ORIZONTUL PIERDUT"
("Lost Horizon", 1937 - alb/negru - 132 minute)
*subtitrare în română
realizată de Cătălin-Mihail Ștefan, un cinefil dintre noi
(Ronald Colman și Kane Wyatt)
(Shangri-La)
***Înainte de începerea filmului va fi difuzat scurt-metrajul realizat de regizorul Chen Kaige: 100 de flori ascunse în adânc (2002)(10 minute) inclus în Cu 10 minute mai bătrân: Trompeta (2002).
Perspectiva oamenilor asupra viitorului a creat în literatură două extreme: utopia (spațiu separat de realitate, proiectat, unde toate culmile devin posibile) și distopia (spațiu unde sumbrul viitorului este la cote superlative). Separarea lor în alb/negru sau în pozitiv/negativ este insuficientă pentru că ambele ticluiri ale imaginației ascund de fapt atitudini față de atmosfera contemporană pe care autorul simte nevoia să le expună metaforic.
Aldous Huxley (Minunata lume nouă), Orwelll (1984), Zamiatin (Noi), Golding (Împăratul muștelor), Koestler (Întuneric la amiază), Saramago (Eseu despre Orbire - asociat și cu o atopie), Auster (În țara ultimelor lucruri), Bradbury (Fahrenheit 451) realizează distopii de căpetenie, adică "scrieri despre o societate fictivă, de obicei imaginată ca existentă într-un timp viitor, iar condițiile de viață sunt extrem de rele din cauza lipsurilor, a opresiunii sau a terorii. Science fiction, cu precadere science-fiction-ul post-apocaliptic caracterizează de obicei distopiile. În cele mai multe opere de ficțiune distopice, un guvern corupt creează sau susține o calitate proastă a vieții, adesea condiționând masele să creadă că societatea este bună și dreaptă, chiar perfectă. Cele mai multe distopii se întâmplă în viitor, dar de multe ori, includ intenționat tendințe sociale contemporane duse la extrem. Distopiile sunt frecvent scrise ca avertismente sau ca satire și arată tendințele actuale extrapolate la o concluzie de coșmar." (Gyorfy-Deak)
Utopiile sunt "tentative umane de a crea o societate perfectă, care nu există (încă). Ideile care ar putea schimba radical lumea noastră sunt denumite, adesea, utopice. "Utopia" în sens peiorativ desemnează orice idee prea avansată, prea optimistă sau lipsită de realism, care pare la un moment dat imposibil de realizat. Termenul se referă la agregări de indivizi care s-au strâns împreună pentru a crea asemenea societăți." Seria de utopii este deschisă de Republica lui Platon și continuată de Thomas Morus prin Utopia. Se înscriu apoi Rabelais cu spațiile inventate pentru Gargantua și Pantagruel, ultimul capitol al lui Swift din Călătoriile lui Gulliver, Stanislav Lem cu Norul lui Magellan, Saramago cu Tratat despre luciditate.
De ce un preambul atât de amplu despre o temă mai mult literară? Filmul de miercuri este o ecranizare a unui roman ce propune o utopie: Orizontul pierdut, de James Hilton. Veți avea parte de creionarea unei posibile lumi avansate, izolată de omenirea tulburată de războaie, în care superlativele umane sunt transformate în atu-uri ce pot construi o societate aproape perfectă. Dacă există vreun preț? Filmul vă va da un răspuns,
Miercuri, în Copou, în Sala Diotima.
Echipa Clubul Cinefililor.
Miercuri, în Copou, în Sala Diotima.
Echipa Clubul Cinefililor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu