Miercuri, 30 martie 2011 - 406 - "Nu poți să o iei cu tine"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 30 MARTIE 2011 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion FRANK CAPRA:

"NU POȚI SĂ O IEI CU TINE"

("You can't take it with you", 1938 - alb/negru - 126 minute)

*subtitrare în română

realizată de Nicu David, un cinefil dintre noi  

(Edward Arnold, James Stewart, Jean Arthur și Lionel Barrymore) 

***Înainte de începerea filmului va fi difuzat scurt-metrajul realizat de regizorul Thomasz Baginski: Arta decăzută (Fallen Art) (2004) (6 minute).

*** Ștefan Panțiru: 

Prinsă între o depresiune economică și amenințarea unui nou război mondial, America anilor '30 încearcă să-și regăsească valorile naționale și încrederea în spiritul democratic, iar Hollywood-ul, confirmându-și renumele de "uzină de vise", se grăbea să furnizeze idealurile lipsă într-o formă cât mai atractivă. Columbia Pictures, prin regizorul de încredere Frank Capra, se folosesc de acest context, iar filmele lor de la sfârșitul anilor '30  par să caute o lume ideală, fie izolată, asemeni paradisului ascuns Shangri-La din Lost Horizon (1937), fie născută chiar în centrul comunității ca în You Can't Take It With You (1938), în timp ce valorile naționale sunt redescoperite și aduse în lumină cu Mr. Smith Goes To Washington (1939).

Mai puțin fantastic și mai puțin utopic decât Lost Horizon, You Can't Take It With You abordează în esență același subiect: redescoperirea libertății individuale prin renunțarea la lupta pentru ascensiune socială. Martin Vanderhof alături de excentrica sa familie predică o întoarcere la valorile simple ale familiei și refuză să înțeleagă de ce e dator statului atunci când este somat să plătească impozit. La cealaltă extremă, familia Kirby încearcă să dobândească monopol pentru fabricarea armamentului iar ultimul lucru care lipsește în planul lor este să cumpere casa familiei Vanderhof. Redus la esență, conflictul este între socialismului utopic și capitalismul iresponsabil.

Este caracteristic pentru Frank Capra să prezinte lucrurile într-o puternică opoziție, cu valori morale clar afirmate. Nu avem nicio dificultate în a identifica familia lui Alice, cu aspirațiile sale spre libertate, cu preocupările artistice dezinteresate, cu  mulțimea de prieteni, drept eroii poveștii, iar pe soții Kirby, aroganți, fără prieteni, implicați în industria de armament, ca personaje negative. Cele două familii sunt aduse în contact direct atunci când Tony Kirby se îndrăgostește de Alice pentru a pune și mai mult în contrast diferențele de opinie și de comportament. Casa familiei Vanderhof în momentul vizitei neașteptate la cină aduce mai mult a sanatoriu, opunându-se ținutei rigide de la restaurant prezentată în secvența anterioară.

[fig1. Maniere perfecte la restaurant, domnii se ridică să salute noii veniți...]

[fig2. ...în timp ce familia Vanderhof nici nu observă musafirii în casa cuprinsă de haos.]

Apropierea dintre tinerii aparținând unor familii rivale este un subiect consacrat, mergând până la Romeo și Julieta în secolul XVI, însă variantele prezentate în ecranizările lui Capra sunt prin comparație rudimentare, ceea ce sugerează că nu constituie textul ci pretextul filmului. E vorba până la urmă de o comedie și, ca în orice comedie, succesul la public vine în primul rând din valoarea sa de divertisment, din faptul că este agreabil, ușor de urmărit și amuzant. Dacă e să avem un substrat, atunci nu idila interzisă iese în evidență, ci metafora ideologică, pentru că asistăm la un discret experiment social. Într-un moment dificil pentru capitalism, filmul imaginează o alternativă socială - cum ar fi dacă am renunța (aproape) complet la constrângerile sociale și ne-am urma visele. Renunțarea nu este totală, ca în Lost Horizon pentru că Alice are un serviciu normal, ca dactilografă, iar tatăl ei caută metode noi de a-și face publicitate pentru a vinde producția de artificii. Însă asta nu încalcă cele două reguli importante pentru Vanderhof: să nu urmeze valul și să respecte prietenii. De cealaltă parte, conștiința lui Anthony Kirby apasă tot mai greu atunci când falimentează firma unui fost prieten.

[fig3. Camera îl încadrează pe Kirby pe durata întregului discurs al lui Ramsey; 

în prim-plan este conștiința lui Kirby, nu drama lui Ramsey.]

Rezultatul acestui experiment pare să fie pozitiv, pentru că deznodământul filmului reunește cele două familii, însă conflictul dintre cele două clase sociale și, prin extensie, între cele două principii nu este rezolvat, mesajul părând a fi unul de acceptare reciprocă. Poate că e totuși prea mult să așteptăm o rezolvare credibilă de la o comedie de acest gen.

Cele două dimensiuni ale filmului - comicul de situație și evadarea în utopie -  au păstrat până astăzi o bună parte din farmec (dovadă și succesul medalionului la Clubul nostru) deși au fost create să corespundă contextului social și politic interbelic. Comparate cu filmele moderne, în special cu producțiile europene postbelice, filmele lui Frank Capra au o structură narativă oarecum forțată și neverosimilă, însă în ciuda acestui fapt, ele încântă și astăzi cu candoarea romantismului, cu efectele comice și cu exuberanța decorurilor, la fel ca la data apariției. De remarcat și punerea în scenă în relativ sofisticată față de echivalentul contemporan al filmelor de consum.

Mulțumim pentru filmele din acest medalion și așteptăm să aflăm ce ni s-a pregătit pentru luna viitoare!