Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 22 SEPTEMBRIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion ETTORE SCOLA:
"NOAPTEA DE LA VARENNES"
("La Nuit de Varennes", 1982 - color - 120 minute)
*subtitrare în engleză
(Marcello Mastroianni - prima poză - și Hanna Schygulla - a doua poză -
două dintre atu-urile acestui film)
Filmul și ce se desfășoară în timpul realizării lui, produsul finit și travaliul nașterii - la fel de importante, dar accesibile în mod diferit! În pozele alb/negru îl puteți vedea pe Etore Scola regizând La Nuit de Varennes, iar noi vă așteptăm să vizionați miercuri, 22 septembrie, ceea ce a ieșit din munca sa!
Filmul propus în această săptămână este o dramă istorică cu Marcello Mastroianni, Jean-Louis Barrault, Harvey Keitel şi Hanna Schygulla în rolurile principale. Intriga se dezvoltă în jurul unui eveniment istoric major din tulburii ani ai Revoluţiei Franceze de la 1789 - fuga cuplului regal (Ludovic al XVI-lea şi Marie-Antoinette) din Paris, în data de 20 iunie 1791 şi capturarea acestora la Varrenes, două zile mai târziu. Regizorul Ettore Scola alege să reconstituie aceste momente pline de dramatism din perspectiva unui grup de pasageri care călătoreşte pe aceeaşi rută într-un poştalion (printre ei, revoluţionarul american Thomas Paine, romancierul francez Restif de La Bretonne, contesa Sophie de la Borde - una dintre doamnele din suita reginei -, dar şi seducătorul Casanova, acum ajuns la senectute, care li se alătură pentru o perioadă). Observatori pasivi ai istoriei, dezbat cu înflăcărare schimbările majore cărora le sunt martori, dezvăluind temperamente, mentalităţi, atitudini diferite, în fapt, o aceeaşi diversitate umană în care ne vom recunoaştem şi noi, cu siguranţă, fiecare după propriile convingeri şi propria experienţă de viaţă.
"Istoriei devoratoare, omul încearcă să-i dea, ca replică,
bucuria plăcerilor, dar şi aceasta trecătoare".
(Mircea Dumitrescu)
Vă așteptăm la un film conjugat istoriei semnificative,
Octavian Stoica și Echipa Clubul Cinefililor
a.In descrierea succinta de mai sus n-am mai mentionat, dar tin sa fac acuma aceasta remarca (altfel, la indemana oricui, dupa ce veti vedea filmul): cei patru actori principali, de nationalitati diferite, apartin fiecare, putem spune, de o alta scoala de actorie - de aceea se observa aici cel mai clar abilitatea lui Scola de a lucra cu actorii, permitandu-le cand e nevoie sa improvizeze - insa in liniile generale fixate de scenariu -, dar exploatandu-le experienta/talentul in primul rand in ideea interpretarii veridice a unor personaje care au existat in realitate, fiind adica pregatit - in baza documentarii serioase - chiar si pentru acel spectator exigent, bun cunoscator al istoriei (Frantei, in cazul asta).
RăspundețiȘtergere[Din nou, exemplul personal cu care sper sa ma fac inteles: intre altele, mie nu-mi prea plac filmele istorice romanesti facute de comunisti, pentru ca actorii, oricat de 'monstri' or fi fost, nu reusesc pur si simplu sa fie convigatori, adica, in afara de Amza Pellea ("Mihai Viteazu") cam toti joaca la fel de fad, conform cu niste idei primitive ale autorilor despre ce a fost si a facut 'x' sau 'y' haiduc sau domnitor.]
b. Bibliografie [legaturi online]
articole:
http://www.filmreference.com/Directors-Sc-St/Scola-Ettore.html [lb. eng.]
http://www.allmovie.com/artist/ettore-scola-110524/bio [lb. eng.]
http://mirceadumitrescu.trei.ro/ettorescola.htm [lb. ro.]
http://www.cataniacultura.com/156-ettore-scola.htm [lb. it.]
http://books.google.com/books?id=XIm6kSjVykgC&lpg=PP1&dq=ettore&pg=PA40#v=onepage&q&f=false [Ettore Scola @ Stefano Masi; lb. it.]
http://fama2.us.es/fco/frame/new_portal/textos/num4/2.5.pdf [El cine de Ettore Scola @ Valeriano Durán ; lb. sp.]
carti:
http://www.scribd.com/International-Dictionary-of-Film-Directors-First-Part/d/28702907 [International Dictionary of Films and Filmmakers - Volume 2, Directors (2000); lb. eng.]
http://books.google.com/books?id=P4GEShH0NbEC&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false [Italian Film in the Light of Neorealism @ Millicent Marcus; lb. eng.]
http://www.transformationsjournal.org/journal/issue_03/pdf/ferrero-regis.pdf [Cinema On Cinema: Self-reflexive Memories in Recent Italian History Films @ Tiziana Ferrero-Regis; lb. eng.]
other stuff:
http://jacquelinewaechter.blogspot.com/2010/01/quelques-amis-du-spectacle.html [desene marca E.S.]
http://www.trovajoli.it [site-ul compozitorului Armando Trovaioli]
http://www.flickr.com/groups/cinemaitaliano/pool/ [foto cinematografia italiana]
http://www.facebook.com/ettorescola [cont creat probabil de un fan]
Lectura placuta! :-P
Octavian Stoica
Întru totul de acord cu tine în legătură cu filmele românești și cu Amza Pellea.
RăspundețiȘtergereBa aș extinde și asupra filmelor românești post-comuniste numai că de unde înainte încercau să fie monștri sacri în rol de personaje istorice acuma încearcă să fie moderni în rol de tineri cu apucături occidentale, dar tot neconvingător (cu excepțiile de rigoare, bineînțeles - în primul rând 4,3,2)
Mersi și pentru celelalte adrese - o să am ce citi săptămâna asta. Și, bineînțeles, aștept cu nerăbdare "Noapte de la Varennes".
@andrei
RăspundețiȘtergereSunt așa de obișnuit să mă contrazic cu Andrei că nu mă pot abține nici de data asta.
Poate mă încurc în cuvinte, dar legat de treaba cu serios vs. neserios: Waltz With Bashir nu ascunde drama în spatele unei comedii, de fapt nu o ascunde de loc, ci doar o reprezintă altfel, anume prin animație. Gândește-te la Waking Life. Deci rămâne în gamă majoră, rămâne un film serios.
Comedia ca metodă poate face filmul neserios dar asta nu înseamnă că nu e un film bun sau că nu tratează "serios" subiectul.
Ca să fiu mai clar în legătură cu ce înțeleg eu prin film serios: e genul de film care își asumă riscul să implice și sentimentele spectatorului în ecuație. Dar poate să fie mai slab ca un film neserios dar care știe ce face. Aș zice că filmele care "îndulcesc" subiectul sau îl asezonează sau nu respectă convenția filmului (e.g. voce din off, pauze temporale ca la Scola, personajul se adresează camerei etc.) sunt filme care nu se iau prea tare în serios.
Dat un subiect X (o poveste oarecare)
a) poți avea un film serios care îl abordează făcându-te să simți subiectul X în timp ce meditezi la el;
b) poți avea un film neserios care îl abordează provocându-te în primul rând să meditezi
c) poți avea o melodramă care te face doar să simți, fără să meditezi
d) poți avea un film comercial în care nu contează dacă e X sau Y atâta vreme cât ceva explodează
Legat de partea a doua a comentariului tău (Scola evită momentul înălțător sau grav) sunt de-acord cu treaba cu schimbatul unghiului pt critici și cu referința la filmele românești, cam asta-i și părerea mea și e bine că unii regizori aleg calea asta. Dar cred că Scola merge mult mai departe de a prezenta un eveniment istoric fără mândrie și fără a fi pătruns de sentiment, iar asta e caracteristic realismului.
Realismul nu doar ia învelișul emoțional (preconceput) de pe eveniment, ci îl întoarce pe dos, astfel încât ceea ce înainte era înălțător, acuma devine înjositor (cine-și amintește de oglinda diavolului din primele pagini din Crăiasa Zăpezii de Andersen?). Perspectiva realistă e așadar o extremă în direcția cealaltă, nu e lipsa momentului înălțător ci opusul lui. Realismul e și o (sau poate mai ales o) reacție împotriva Romantismului, faimos pentru epopeile istorice și în general pentru idealizarea "trecutului glorios". E drept că vorbim aici de neo-realism și de unul foarte specific: cel italian în cinematografie, dar oricum ar fi, trăsăturile mari sunt aceleași.
Mersi că ți-ai luat inima-n dinți și creionu-n mână. Daniela, să-i mai dai un ghiont pt filmul următor, te rog. :D
La capitolul "diverse": Hanna Schygulla a jucat rolul principal din filmul lui Rainer Werner Fassbinder "Effi Briest" difuzat și la club nu de mult.
RăspundețiȘtergere