duminică, 5 septembrie 2010

Miercuri, 8 septembrie 2010 - 374 - "O zi deosebită"

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 8 SEPTEMBRIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion ETTORE SCOLA:

"O ZI DEOSEBITĂ"
("Una Giornata Particolare", 1977 - color - 110 minute)
*subtitrare în română

(Sophia Loren și Marcello Mastroiani)

Câștigător al Globului de Aur pentru Cel mai bun film străin în 1978, Una Giornata Particolare propune povestea a doi oameni. Pe 8 mai 1938 se întâmplă prima vizită a lui Hitler la Roma. Antonietta (Sophia Loren) și Garbrielle (Marcello Mastroianni) sunt însă absenți - din motive complet diferite - de la grandioasa sărbătoare fascistă. Vecini, cei doi abia în acea zi reușesc să facă cunoștință, ajungând de-a lungul zilei, să se descopere unul pe altul, împărtășindu-și cât mai mult din singurătatea în care trăiesc, totul pe fondul unei tensiuni erotice și al unei dorințe profund umane.

Vă aștept la un film despre relație și (re)cunoașterea celuilalt,
Octavian Stoica.

10 comentarii:

  1. Sunt curios abia astept sa al vizionez :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Te asteptam să ocupi un loc fruntas sau mijlocas (se vede bine si de la mijloc!) si apoi sa ne spui/scrii daca a fost multumita curiozitatea ta de ceea ce a vazut! Pe miercuri!

    Daniela Abageru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu scuzele de rigoare, o mica corectare: "O zi deosebita" a castigat premiul pentru cel mai bun film strain la Globurile de Aur, la Oscar a fost doar nominalizat in acel an [am citit un pic in graba cand m-am uitat prima data dupa informatiile de baza, si am vazut mai tarziu pe imdb cum stau lucrurile de fapt - americanii sunt de departe cel mai bine documentati la capitoul asta ;)]. Multumesc pentru atentie.

    Octavian

    RăspundețiȘtergere
  4. Filme care mi s-au părut a fi asemănătoare într-un fel sau altul:
    * Kvarteret Korpen - Bo Widerberg datorită asemănării dintre mediile familiale
    * The Hours - Stephen Daldry datorită personajului feminin
    * 1984 - Michael Radford (dar mai ales cartea lui Orwell) datorită fundalului istoric

    RăspundețiȘtergere
  5. [..]It's coming from the feel that this ain't exactly real
    Or it's real but it ain't exactly there
    From the war against disorder
    From the sirens night and day
    From the fires of the homeles
    From the ashes of the gay
    Democracy is coming[...]


    De data asta nu cred că mai e vorba de o luare de atitudine ci de un film bazat pe personaje și pe interacțiunea (strânsă) dintre ele. Întregul film se aseamănă foarte mult cu o piesă de teatru. Etapele filmului se identifică cu etapele relației personajelor, iar regia urmărește să absoarbă fiecare detaliu din mișcarea lor.

    Construcția filmului poate fi privită ca o variațiune la motivul clasic al relației extraconjugale. Variațiunea în sine e deosebită pentru că adaugă nu unul, ci două elemente noi, schimbând proporția unui al treilea. Și se urmărește efectul.

    Pentru multe alte filme doar motivul clasic, baza, este suficientă pentru a construi, poate, o dramă. Însă când interpretarea este a unor actori de talia celor din acest film, nu mai e necesar ca filmul să fie o dramă pentru a fi deosebit. Șocul emoțional poate fi înlocuit de rafinament actoricesc. Și asta se întâmplă și aici. Jocul actorilor este un spectacol în sine, suficient încât să facă filmul memorabil fără a fi necesar ca cineva să moară la sfârșit. Acum despre cele două elemente noi: fundalul istoric și particularitatea personajului masculin.

    RăspundețiȘtergere
  6. Fundalul istoric este doar atât: un decor pe care se proiectează elementele de prim-plan. În ciuda introducerii consistente și a omniprezenței elementelor specifice, acesta nu are un rol de generator de intrigă, ci este folosit doar pentru a adăuga presiune și cadru celorlalte elemente. Altfel spus, aceeași acțiune se putea petrece cu minore schimbări și în anii '20 sau '50. Meditația, greutatea filmului, nu înclină spre elementul istoric (așa cum se întâmpla de exemplu în "Insuportabila ușurătate..." a lui Milan Kundera), așa încât acesta rămâne fie ca un fir secundar minor fie ca un decor ceva mai proeminent.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Uf, nu reușesc sa postez restul comentariului. Încerc de vreo câteva zile, dar cred că este vreun filtru ceva care îl tot șterge. Și nu știu ce filtrează!

    Pot să-l trimit pe mail cuiva?

    RăspundețiȘtergere
  9. Trimite-mi pe ab_danniella@yahoo.com și îl postez eu! Bănuiam că este o problemă din moment ce nu mai apărea restul cronicii ca să o pot pune pe blog. Poți folosi varianta asta de acum încolo: e mai la îndemână și nu te complci să împarți ceea ce scrii pe comentarii!

    Daniela.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am fost prins cu altele si nu am mai apucat sa amintesc pana acum un element omis si in prezentarea din prima miercuri - Scola a fost prieten cu PP Pasolini, impartind cu el aceleasi convingeri politice/religioase, iar acest film, din ce am citit, s-ar parea ca a fost oarecum realizat in amintirea sa...

    De asemenea, si filmul din aceasta saptamana are o puternica nota omagiala, fiind dedicat unuia dintre regizorii sai preferati, marele Vittorio De Sica.

    Octavian

    RăspundețiȘtergere