Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 13 OCTOMBRIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion ORSON WELLES:
(Orson Welles și Rita Hayworth)
Dacă mergi cu o poveste pe o autostradă și nu pe o sfoară îngustă, mă plictisesc.
Orson Welles
După Cetățeanul Kane, Orson Welles a avut probleme de receptare la Hollywood pentru că Hearst, magnatul presei din a cărui viață s-a inspirat filmul, i-a sabotat ascensiunea și reputația lui de rebel a crescut în mod negativ. După ce The Magnificent Ambersons a abordat tema declinului unei familii aristocrate americane sub presiunea erei industrializate și a noii burghezii, (filmul a fost puternic trunchiat față de versiunea originală, Orson Welles fiind plecat la Rio de Janeiro ca să filmeze carnavalul și neștiind de modificări), a vrut să facă un alt fel de film. The Stranger, realizat la 5 ani după Cetățeanul Kane, pune în antiteză tensiunea căutării unui refugiat nazist în America ce se ascunde sub o contrafăcută identitate într-un oraș din suburbii cu tihna vieții ce se desfășoară aici. Încleștarea dintre personaje aduce aminte de suspansul de la Hitchcock.
The Lady from Shanghai a fost foarte prost primit, luând în considerație întreg contextul pe care Orson Welles l-a creat în jurul său și care nu avea să îl mai părăsească în toată perioada cât va mai face filme la Hollywood. Decantarea valorii în timp i-a dat dreptate lui Orson Welles, căci filmul poate fi inclus la categoria thriller clasic, dar multele detalii de tehnici de filmare și de construcție a personajelor îl fac să iasă din această barcă strâmtă.
Killing you is killing myself, but you know I am pretty tired of both of us. - poate fi considerată replica scenei cu oglinzi, pe care vă așteptăm să o vizionați miercuri, în Copou,
Echipa Clubul Cinefililor.
O scurta prezentare a filmului dintr-o carte in limba engleza, cu o excelenta sugestie pentru cinefili la final (un sfat potrivit, de fapt, oricarui film noir de calitate).
RăspundețiȘtergere"Few films have had such sharply divided critical comment as this one: ever since Orson Welles directed it in 1947 (way over budget and in total confusion), some have hailed it as a thriller masterpiece, others have dismissed it as incomprehensible, murkily photographed, badly sound-recorded. All agree, however, that the final scene in the mirror maze is fantastic. Welles cast himself as young, devil-may-care Irishman involved with wicked Rita Hayworth (they were about to divorce in real life) and old pal Everett Sloane. Do not adjust your set, only your ears."
Sursa: "The Sunday Times Guide to Movies on Television", Times Newspapers Limited, 1973; pag 169-170