"ATINGEREA RĂULUI"
("Touch of evil", 1958 - alb/negru - 100 minute)
*subtitrare în română
_NRFPT_04.jpg)
(confruntarea morală - Charlton Heston și Orson Welles)
_NRFPT_02.jpg)
(Marlene Dietrich și Orson Welles)
După 10 ani de exil în Europa, Orson Welles revine la Hollywood pentru Touch of evil.
Charlton Heston, angajat deja ca actor în cadrul lui, a spus producătorilor că va lucra doar dacă Orson Welles va fi regizor și acesta a acceptat punând o altă condiție: să fie și scenarist. A primit undă verde și a rescris tot scenariul în 10 zile, urmărind două deziderate:
Everyone has his reasons in terms of morality. Even the vilains. (Jean Renoir)
...the more human you make the monster, the more interesting you make the story...
(Orson Welles)
Filmul a fost supus unei excluderi mediatice (chiar dacă trecuseră mulți ani de la scandalul provocat de Citizen Kane și asocierea lui cu magnatul presei, Hearst). Deși la Hollywood a fost prezentat drept un film de categoria B, în Europa a avut parte de recunoaștere imediată (spre exemplu, belgienii l-au declarat filmul anului). Criticii și istoricii americani consideră că era prea nonconformist, prea noir, dar Heston explică din perspectiva lui că regizorul este urmărit de hybris - "îi sperie pe cei cu bani, pare intraductibil". Orson Welles joacă rolul grotescului Hank Quinlan: monstrul pe care nu ajungi să îl urăști ca om, ci să îi detești metodele. Distincția aceasta subtilă o ridică filmul la fileu.
Vă așteptăm să evaluați singuri dacă reușește sau nu în intenție,
Echipa Clubul Cinefililor.
Are cineva, din întâmplare, analiza lui Stephen Heath din "Screen" din 1975? Am căutat un pic pe net dar se pare că nu prea e disponibilă.
RăspundețiȘtergereMi-am amintit de un film frantuzesc, "Le Doulos", din 1962, cu JP Belmondo in rolul principal; il recomand, pentru comparatie, apropo de ceea ce s-a discutat dupa proiectie [la clatite :D], si anume ca filmul lui OW e putin vetust acuma, dupa ce generatii de cineasti au preluat acele tehnici dezvoltate de el; mai degraba, cred eu (si nu a fost singura astfel de parere de la masa) e vorba de o deficienta in ceea ce priveste constructia intrigii - intre altele, lipsita de dinamism, in sensul ca nu reusueste sa te implice emotional prea mult ca spectator [atu-ul filmele noir]...
RăspundețiȘtergereMa gandesc ce ar fi scos Marele Hitch din povestea asta... E loc de dat cu parerea. :D
Dap, sunt de acord că intriga nu e perfectă, dar aparent a fost cumva premeditat:
RăspundețiȘtergere"Orson Welles stated that his goal with the film was to infuriate the audience with the plot, in much the same way that Howard Hawks did with The Big Sleep (1946). The story became even more confusing once the studio re-cut the picture." http://www.imdb.com/title/tt0052311/trivia?tr0635315
Și apoi multe filme recente - și oarecum apreciate - stau mult mai prost la capitolul ăsta (e.g. Avatar, Inception)
@ Stefan
RăspundețiȘtergereDin ceea ce stiu eu, filmul lui Welles, realizat la sfarsitul anilor '50 nu e chiar un titlu-cheie pentru genul 'noir', dincolo de ce se poate gasi scris pe net, destul de putine aspecte fiind conforme cu recuzita acestui gen cinematografic profund american [a. "problema" veridicitatii surselor online, atunci cand nu e vorba de lucrarile de referinta; b. vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca la cinemaratonul dedicat filmelor noir de acum cativa ani l-am avut pe lista, insa am renuntat dupa ce m-am documentat mai indeaproape ].
Apoi - simpla apreciere personala -, imi vine foarte greu sa vorbesc despre 'Stigmatul raului' [titlul sub care a aparut in literatura de specialitate din limba romana] ca despre un film care sa-mi fi oferit satisfactii precum au facut-o filme ca "Laura" ( http://www.imdb.com/title/tt0037008/ ) sau "Asigurare de moarte" ( http://www.imdb.com/title/tt0036775/ ), indiferent ca e vorba de punctul "a" sau punctul "c" privind receptarea operei de arta.