Miercuri, 2 februarie 2011 - 396 - "Elina" - medalion regizorul finlandez KLAUS HARO

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 2 FEBRUARIE 2011 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion KLAUS HARO:

"ELINA"

("Elina", 2002 - color - 77 minute)

*subtitrare în română

(regizorul finlandez Klaus Haro)

(actrița Natalie Minnevik - interpreta personajului Elina din filmul cu același nume -

primește indicații de la regizorul Klaus Haro)

*** Înainte de începerea filmului va fi difuzat scurt-metrajul realizat de regizorul Igor Cobileanski: Plictis și Inspirație (2007).

Primul regizor finlandez prezentat la Clubul Cinefililor. Kalus Haro. Un regizor din generația actuală, făcând parte dintr-o școală cinematografică relativ tânără, dar având un cuvânt distinct (nu covârșitor!) de spus pe scena pleiadelor de școli de film cu tradiție.

Încheind prima lună a anului, dedicată lui Yasujiro Ozu, vom trece într-un alt registru de abordare: vom vedea 4 filme centrare pe relații inter-umane și colective raportate la tensiunea adusă de un trecut nedrept, de o greșeală deviatoare de viață, de o societate care nu iartă, ci condamnă, de circumstanțe istorice. Singurătatea este o consecință directă a acestor presiuni, dar Klaus Haro nu le abordează precum o fac rușii, într-o manieră aproape viscerală, profundă, ci merge din aproape în aproape, subtil și cu deznodământ, în felul vieții reale, nu filozofate sau trecute în profunzimi. Regizorul nu este atras de grandoare sau cazuri extreme, ci de o simplitate suferindă a omului, de sensibilitatea lui de a fi atins și modificat de ceea ce vine din afara lui, de predispoziția de-ți asuma o anumită atitudine față de ceilalți, chiar dacă ești în contratimp cu ei. Personajele lui sunt singuratici care stau între ceilalți, sunt retrași ce se integrează mai greu, sunt atenții care văd mai mult și, implicit, resimt povara acestei plus-cunoașteri.

Elina. Un film în care o veți revedea pe Bibi Andersson, actrița cunoscută din filmele lui Ingmar Bergman (A șaptea pecete, Fragii sălbatici, Persona), în rolul directoarei rigide care nu vede dincolo de didacticismul meseriei ei și încurajează discriminarea. Un copil proaspăt vindecat de tuberculoză, orfan de tată, vorbind cu el într-o mlaștină, unde aveau un loc secret - dincolo de ea se află o lume mare și neînțelegătoare pe care copilul o refuză și se refugiază din fața ei. Nu pentru totdeauna însă! Cum găsește cărarea spre lume?

Vă așteptăm în Copou să aflați,

Echipa Clubul Cinefililor.