luni, 1 noiembrie 2010

Miercuri, 3 noiembrie 2010 - 382 - "Copiii paradisului" - medalion regizorul iranian MAJID MAJIDI

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale "Timpul", vă aşteaptă la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 3 NOIEMBRIE 2010 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion MAJID MAJIDI:

"COPIII PARADISULUI"
("Bacheha-Ye aseman", 1997 - color - 90 minute)
*subtitrare în română

(regizorul iranian Majid Majidi)

Prima experiență iraniană la Clubul Cinefililor s-a numit Abbas Kiarostami. Se întâmpla anul trecut. Tot în noiembrie. Am considerat bine venită o însăilare de un nou episod: MAJID MAJIDI, care propune o problematică asociată universului copilului în societatea actuală din Iran și condiției omului simplu, cu venituri la limita supraviețurii, confruntat cu efortul uneori inuman de a rezista prin zbatere.

Copiii paradisului sunt doi. O fată și un băiat. Visul conjugat copilăriei este acest paradis din care sunt prematur treziți: o pereche de papuci împărțită pentru ca un tată autoritar să nu ia măsuri punitive și sacrificiul unui frate pentru celălalt. Valori umane sunt regăsite la scară mică, în plămădirea unor viitori oameni mari, care găsesc soluții cu puțină ingeniozitate și noroc.


Nu este un film american despre rețeta succesului la 12 ani, nici despre genii premature, nu este un film de palmares de mall, ci unul despre copii deștepți și săraci care sunt în primul și în primul rând copii și apoi pioni de sacrificiu ai unei condiții sociale precare. Nu o să găsim poleiala filmelor americane, nu o să vedem copii traumatizați care merg la psiholog să le rezolve problemele, nici fenomene emo, nici rebeli gratuiți și nici nu o să dăm peste conflicte soluționate prin violență (deși, oamenii mari uită și apelează la ea): acești copii au altă atitudine în fața vieții și aceasta pare a-i răsplăti în moduri mărunte și neașteptate. Exsită o puternică latură etică în condiția lor, dar nu sunt demni de milă, își știu locul, cern realitatea din jurul lor și se strecoară prin piedicile ei cu acea naturalețe specifică vârstei, încercând să rezolve adevarate probleme (chiar drame în universul lor de 2 metri pe 2 metri).
Poate încrederea nu ar trebui să vină din surogate și căi ocolitoare, ci din firescul înfruntării vieții, iar sănătatea mentală și coloana vertebrală cresc în alte locuri, nu în umbra unor formule prestabilite de o societate consumistă și standardizată. Poate omul are resurse în el însuși, nu doar în căile de dinafară. Cel puțin în acest film așa se întâmplă.


Vă așteptăm la o lecție de firesc a copilăriei pusă față în față cu realitatea,
Echipa Clubul Cinefililor.

6 comentarii:

  1. frumos, sensibil, realist. mulțumesc pentru un film bun.

    azi am fost pentru prima oară la clubul cinefililor și mi-a plăcut foarte mult. am să mai vin, cu siguranță :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că ți-a plăcut, Diana! Mai ales că acest fapt te determină să revii! Luna aceasta filmele vor fi în tonalitatea acestui prim film și, dacă revii, ai să poți vedea treptat asemănări, deosebiri în povești și personaje.

    Bun venit între noi și sperăm să prinzi rădăcini!

    Daniela Abageru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Neasteptat de palpitant... filmul asta are de toate: suspans, drama, umor, actiune! Si totul se desfasoara in jurul unei perechi de pantofi! Am observat in jurul meu multe persoane care au lacrimat in mod repetat in timpul filmului, ceea ce confirma puterea acestui film.
    (Si ca o sugestie pentru urmatoarele medalioane: mi s-a parut ca Alejandro Jodorowsky are filme care ar merita vizionate la Club. Desi multe din scene sunt mai... dure, filmele lui sunt incarcate de semnificatii si de idei care merita impartasite)

    RăspundețiȘtergere
  4. Tudor, ne gândim de ceva vreme și la Jodorowsky. Deocamdată nu am fixat niciun regizor pe anul 2011, dar o să îl luăm în considerare și pe el, chiar dacă, bine spui, are scene mai dure și nu am vrea să ne speriem cinefilii (care sunt de esență tare dacă vin la filme de artă și nu aleg să meargă la mall miercuri seara).
    Mulțumesc pentru ocupat un loc în sală și pentru părerea expusă aici: poți să continui chiar și într-o cronică amplă, la acest film sau la următoarele, că tare mult mi-aș dori să mai lărgim cercul (nu al poeților dispăruți!), ci al cinefililor activi!

    Daniela Abageru.

    RăspundețiȘtergere
  5. Trebuie sa recunosc ca si pentru mine a fost prima oara, pana acum delectandu-ma acasa cu filme de pe Secret Cinema sau KG.

    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere